Răzbunarea păsării colibri

Basm chinezesc

     Legenda spune că în muntele Fa Lin, aflat în partea de apus a pământului chinezesc, trăia o mică zburătoare cu puful capului colorat, cu ciocul alb și cu picioarele roșii. Trilurile ei vrăjeau sufletele oamenilor, atât cânta de minunat.

    Cândva fusese o fetiță frumoasă și veselă, pe care părinții o alintau spunându-i Păpușa. Se credea că tatăl ei a fost însuși măritul Soare. Și copila era atât de fericită!

    Ziua-ntreagă putea să alerge după fluturi prin pajiști, putea să culeagă de pe câmpuri flori superbe, ori să se joace dezmierdată de raza binefăcătoare a Soarelui…

    Dar clipa cea mai fericită o trăia când putea ajunge pe țărmurile Mării de Răsărit, să-i privească unduirea valurilor și să-i admire scoicile.

    Într-o zi, cerul s-a acoperit de nori grei și fumurii și furtuna s-a iscat de undeva de dincolo de pădure. Pe o astfel de vreme, de bună seama că mama copilei nu s-a învoit ca ea să plece de acasă. Dar putea oare să nu vadă, măcar o singură zi marea? Marea, în care auzise că se scaldă în fiecare dimineață tatăl ei, Soarele, înainte de a se înălța pe cer?

    Și se furișă alergând înspre malul mării. Cât de frumoasă era! Și plină de grandoare! Valuri uriașe loveau bărbătește țărmurile. Ori săltau într-un dans nebunesc, desenând cercuri largi, absorbite în adâncuri și lăsând în urma lor o dantelă de spumă tremurătoare. Nicicând ea nu mai văzuse o astfel de priveliște cutremurătoare…

    Și cum sta mută de admirație, cu fața spre imensitatea fără capăt a apelor, un val puternic o acoperi și o luă cu el.

    După un timp, copila s-a prefăcut într-o pasăre mică, un colibri, ursită să trăiască de cealaltă parte a pământului și să încânte cu glasul ei oamenii, departe de locurile unde se născuse.

    Tare rău îi părea că nu mai era fetiță, să alerge după fluturi și flori, să se joace cu scoicile colorate și strălucitoare…De atunci a început să urască marea…„Răzbunare! Trebuie să mă răzbun!” și-a zis Țin Wei și s-a ținut de cuvânt.

    Se spune că de atunci Țin Wei ia în cioc pietricele, fire de iarbă crudă ori uscată, vreascuri și gândăcei găsite de ea în Muntele Fa Lin de la apus și zboară cale lungă, tocmai la Marea de Răsărit și le aruncă acolo cu gândul s-o sece. Oare va reuși vreodată?

    Dacă vedeți vreodată o mică zburătoare, purtând în cioc pietricele ori vreascuri cu gândăcei, trecând pe deasupra capetelor voastre, gândiți-vă la Țin Wei care vrea să-și împlinească visul…

Această poveste a fost ilustrată cu desene realizate de elevi de la Liceul Teoretic „Ioan Buteanu” Șomcuta Mare

Maramureș, România.

Coordonatori:

Bibliotecar Onorica Tîrziu

prof. Izabela Lorincz

prof. Claudia Măglăviceanu

Ilustratori

Alexandra Bărbos

Miriam Costin

Denisa Costea

Giulia Nechifor

Amalia Sarmași

Patricia Botean

Jasmine El Assad

Vanessa Oroian

Lorena Sătmărel

Alina Voisa