POVESTI RELIGIOASE PENTRU COPII:

1.CEI DOI VECINI                                         pag.3-7

2.AI GRIJA CE ITI DORESTI                         pag.8-20

1.CEI DOI VECINI

Un taran cam rau la suflet a gasit intr-o zi pe pasunea sa vaca vecinului.Manios,omul a luat animalul la bataie, dupa care l-a legat si l-a dus inapoi spunandu-i vecinului sau:

-Daca mai gasesc o singura data vaca ta la mine-n gradina, sa stii ca o bat si mai rau ai auzit?

A doua zi,insa vecinul cel dintai gasi si el, in batatura sa,doua oi ale celuilalt ,ce se srecurasera printr-o sparrtura a gardului.S-a apucat omul si a reparat gardul dupa care a luat frumos oile si lea dus stapanului lor,celui crud,spunandu-i:

-Am gasit la mine-n curte doua dintre oile dumitale.Le-am adapat si ti le-am adus acasa.Daca am sa le mai gasesc si alta data in curtea mea,sa stii ca am sa fac la fel: am sa le port de grija sai am sa ti le aduc nevatamate.

-Iti multumesc -i-a raspuns taranul- puteai sa faci la fel ca mine,dar acum imi dau seama ca eu am gresit.Vei vedea ca a doua oara nu se va mai intampla!

Si, intr-adevar, taranul s-a tinut de cuvant.

Cand vrei sa-i arati cuiva ca a gresit,nu trebuie sa faci cu rautate,ci cu blandete si rabdare si, atunci cu siguranta,vei reusi. 

"Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana,dar cea care patrunde in suflet prin daragoste  si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna."

2. AI GRIJA CE ITI DORESTI

Demult, traia un negustor hapsan,rau la suflet,care nu avea alta bucurie decat sa stranga cat mai mult banet.Niciodata nu ajutase pe nimeni cu nimic. Il interesa decat sa isi sporeasca averea si nu ii pasa deloc de cei din jur.

"Ehe,destept e cel care stie sa faca bani!"se lauda el intruna.Isi ridicase cea mai mare casa din intreg tinutul,purta hainele cele mai scumpe si se zvonise ca are multi bani decat insusi imparatul. Dar stiti voi vorba aceea din batrani,care spune ca "fiecare pasare pe limba ei piere"...Cum adica?Pai iata cum:

Intr-o dimineata,negustorul se incuie singur in casa,scoase tot banetul din cuferele unde il tinea ascuns si incepu sa-si numere averea.Tare incantat mai erea,cand vedea cat e de bogat!

 Dintr-odata,insa o lumina puternica navali in odaie.Speriat din cale-afara  negustorul crezu ca il paste vreo napasta,ca o fi luat casa foc sau cine stie ce grozavie se petrecea.Dar, cand se uita mai bine,in mijlocul luminii, vazu un inger in toata splendoarea lui nepamanteasca:era mai frumos decat orice zana si mai luminos decat soarele insusi. Acesta ii zise:

-Omule,m-a trimis Bunul Dumnezeu sa te pedepsesc pentru rautatea ta.Caci nu ai inima si,in loc sa-ti pese de cei din jur,iti pasa doar de bani si de avere!

Negustorul se ingalbeni de spaima si simti ca ii fuge pamantul de sub picioare.Tremurand din toate incheieturile,cu glasul sfarsit,zise:

-Si ce pedeapsa ma asteapta?

-Ei ,omule,raspunse ingerul,nu stii vorba aceea, ca "Dumnezeu nu da cu parul?"Asa ca iata care este pedeapsa ta:gandestete bine ce iti doresti cu adevarat,iar eu iti voi indeplini acea dorinta,oricare ar fi ea! 

Negustorului nu ii venea sa creada.Ce noroc,ce binecuvantare pe capul lui!

-Cum,ingerule,imi pot dori orice?Dar asta nu e o pedeapsa,e cel mai bun lucru care putea sa mi se intample.Ura,nu-mi vine sa cred!

-Gandestete bine,omule!mai zise ingerul.-Ei bine,stiu ce imi doresc cel mai tare: orice voi atinge sa se preschimbe in aur,caci aurul e cel mai de pret!zise bogatasul cu ochii sclipind de lacomie.

-Prea bine, fie dupa voia ta!Din aceasta clipa, orice vei atinge se va transforma pe loc in aur curat,mai zise ingerul,si disparu la fel de neasteptat precum aparuse.

Negustorul a ramasa mirat peste masura.Parca nu-i venea sa creada.Nu cumva visase?Intinse mana spre cateva monede de pe masa si,cand le atinse,toate,se transformara intr-o clipita in aur stralucitor.Bucuros puse amandoua mainile pe masa de lemn,care se preschimba toata in aur.

-Extraordinar,voi avea aur si iar aur!Voi fi cel mai bogat om din lume.Cat de destept am fost sa-i cer asta ingerului!Cu atata aur pot cumpara orice,orice!

Negustorul striga de bucurie si topaia prin casa atingand totul in jurul sau,iar ,in urma sa ,lucrurile deveneau toate din aur curat,sclipind de-ti luau ochii.

Ei,dar vezi ca,de la o vreme incepu sa oboseasca so,ca sa-si traga sufletul,se lungi in pat.Dar,cum se tolani,tot asternutul se preschimba in aur! 

-Vai,dar tare incomod e sa stai pe metalul acesta rece!As vrea un asternut moale.Nu-mi place ce simt:patul e din aur,dar e tare si rece.Nu ma pot odihni in el.

Si,plin de necaz,pleca spre bucatarie cu gand sa manance ceva.Dar cum puse mana pe un mar,acesta se prefacu si el in aur.

-Of,Doamne,ce sa fac cu un mar de aur?Nu-l pot manca!

Se repezi la toate bucatele de pe masa, la legumele si fructele din camara,dar toate se transformau pe loc in aur.Lua o lingura,care se prefacu si ea in aur,si incerca sa manance cu ea.Dar cand mancarea din lingura atingea buzele negustorului,devenea brusc aur curat si bietul om nu apuca nici sa-i simta gustul,darmite sa inghita catusi de putin...

-Vai de mine,incepu negustorul sa se vaicareasca,ce ma fac?Simt mirosul  imbietor al mancarii,dar ce folos?Voi muri de foame.Ce nebun am fost sa-mi doresc asa ceva?!

Degeaba insa,erea prea tarziu.Isi facuse tot raul singur.

Asa se sfarsi negustorul cel lacom .

VA MULTUMESC, PENTRU AUDITIE!