A fost odată o carte cu totul specială. Avea coperțile albe ca zăpada și toate paginile goale, fără niciun cuvânt, fără niciun desen. Trăia pe un raft liniștit dintr-o bibliotecă mică, dar într-o zi a simțit ceva ciudat: paginile ei goale parcă șopteau.

„Vrem povești adevărate… povești despre copii care fac bine Pământului.”

Cartea a tresărit. Cum să găsească astfel de povești dacă ea nu avea nici măcar un cuvânt scris în ea? Atunci a înțeles: trebuia să plece într-o călătorie.

Și-a scuturat coperțile, a făcut un salt mic de pe raft și… a pornit în aventura ei prin Europa.

Once upon a time, there was a very special book.  It had covers as white as snow and completely empty pages — no words, no drawings, absolutely nothing. It lived quietly on a library shelf, until one day it felt something strange: its blank pages began to whisper.

“We want real stories… stories about children who do good things for the Earth.”

The book trembled. How could it find such stories when it didn’t have a single word written inside? Then it understood: it had to go on a journey.

It shook its covers, jumped off the shelf and… began its adventure across Europe.

Prima aventură: Timișoara, România

Cartea albă, cu coperțile ca zăpada și paginile goale, a pornit în călătoria ei prin Europa. Dar primul loc unde a ajuns a fost chiar în România, în orașul Timișoara, la Grădinița PP nr. 3, grupa mica.

Acolo, cartea a găsit o grădină veselă, unde copiii săpau cu grijă în pământ. Cu mânuțele lor mici, puneau semințe și flori colorate, udau răsadurile și zâmbeau larg.

— „Plantăm flori ca să fie frumos și să ajutăm albinele!” a spus o fetiță cu ochi strălucitori.

— „Pământul are nevoie de noi!” a adăugat un băiețel cu o stropitoare verde.

Cartea a tresărit. Pagina ei albă sa luminat și, pentru prima dată, a apărut un desen: copii fericiți, flori înflorite și un soare zâmbitor.

A înțeles că găsise prima poveste adevărată. Și-a scuturat coperțile, a zâmbit în tăcere și a pregătit să plece mai departe.

Prof. Manuela PLJOSKAR

Prof. Timea KULCSAR

Școala Gimnazială Nr. 27 Timișoara- România

First Adventure: Timișoara, Romania

The white book, with snow‑like covers and empty pages, set off on its journey across Europe. But the very first place it reached was Romania, in the city of Timișoara, at Kindergarten PP No. 3, the little group.

There, the book found a cheerful garden where children were gently digging into the soil. With their tiny hands, they planted seeds and colorful flowers, watered the seedlings, and smiled brightly.

— “We’re planting flowers to make everything beautiful and to help the bees!” said a little girl with sparkling eyes.

— “The Earth needs us!” added a boy holding a green watering can.

The book shivered. Its blank page lit up and, for the very first time, a drawing appeared: happy children, blooming flowers, and a smiling sun.

It understood that it had found its first true story. It shook its covers, smiled quietly, and got ready to continue its journey.

The white book traveled once more, flying over mountains and seas, until it reached Greece, at the 7th Kindergarten of Thermi. In the schoolyard, the children were gathered around a special wooden bin filled with leaves, peels, and tiny twigs.

“We’re making compost!” they said with excitement. “That means new soil from old things!” They tossed in fruit peels, mixed everything together, and watched closely.

“We don’t throw anything away this way,” one child said. “And we help our flowers grow!” added another, pointing proudly to the garden.

The white book felt something magical. One of its pages filled with a drawing: children gathered around the compost bin, peels turning into rich soil, and flowers blooming. A tiny worm appeared too, whispering that it was helping as well.

7th kindergarten of thermi-Kalouli Evi

Το λευκό βιβλίο ταξίδεψε ξανά, πετώντας πάνω από βουνά και θάλασσες, μέχρι που έφτασε στην Ελλάδα, στο 7ο Νηπιαγωγείο Θέρμης. Στην αυλή, τα παιδιά ήταν μαζεμένα γύρω από έναν ξεχωριστό ξύλινο κάδο γεμάτο φύλλα, φλούδες και μικρά κλαδάκια.
«Φτιάχνουμε κομπόστ!» είπαν με ενθουσιασμό. «Δηλαδή, καινούριο χώμα από παλιά πράγματα!» Έριχναν φλούδες από φρούτα, ανακάτευαν και παρατηρούσαν προσεκτικά.«Έτσι δεν πετάμε τίποτα!» είπε ένα παιδί.«Και βοηθάμε τα λουλούδια μας να μεγαλώσουν!» πρόσθεσε ένα άλλο, δείχνοντας τον κήπο.

Το λευκό βιβλίο ένιωσε κάτι μαγικό. Μια σελίδα του γέμισε με ζωγραφιά: παιδιά γύρω από τον κάδο, φλούδες που γίνονται πλούσιο χώμα και λουλούδια που ανθίζουν. Ένα μικρό σκουληκάκι εμφανίστηκε και ψιθύρισε πως βοηθά κι αυτό. Γεμάτο χαρά και περηφάνια, το βιβλίο συνέχισε το ταξίδι του, αναρωτώμενο ποια χώρα θα επισκεφτεί στη συνέχεια.

El libro de hojas blancas y brillantes volo y volo de Grecia hasta España, en concreto en Andalucia. În un pequeño pueblo numit Las Norias de Daza, unde el alumnado de Educație Infantilă are un huerto magnifica și lucrează într-un cotidian por el cuidado de su pueblo y su patrimonio.

Tenemos un huerto de hortalizas, ya que somos la huerta de Europa și nuestras familias son agricultoras, además también tenemos la patrulla verde în la școală care vela por el reciclado și la sostenibilidad.

The book with its white and shiny pages flew from Greece to Spain, more precisely to Andalusia. In a small village called Las Norias de Daza, kindergarten students have a magnificent garden and work every day to care for their village and its heritage.

We have a vegetable garden because we are known as the vegetable garden of Europe, and our families are farmers. We also have a Green Patrol at school that promotes recycling and sustainability.

We hope you enjoyed it and that you will be able to visit us someday.

     Το βιβλίο χαμογέλασε καθώς άκουγε τα παιδιά από το Las Norias de Daza. Οι σελίδες του γέμισαν με τα χρώματα του κήπου τους, τη φροντίδα των χεριών τους και την ατα του κήπου τους. Ύστερα, με ένα απαλό αεράκι, γύρισε σελίδα και συνέχισε το ταξίδι του. Πετώντας πάνω από τη γαλάζια θάλασσα, το φωτεινό βιβλίο ταξίδεψε πίσω στην Ελλάζια θάλασσα, το φωτεινό βιβλίο ταξίδεψε πίσω στην Ελλάζια Ελλάζια Ελλάζια Ελλάζια Ελλάζια Ελλάζια θάλασσα πόλη της Θεσσαλονίκης. Εκεί, στην Καλαμαριά, συνάντησε τα παιδιά του 15ου Νηπιαγωγείου. Τα παιδιά δεν ήταν μέσα στην τάξη τους — ήταν δίπλα στη θάλασσα. Με γάντια στα χέρια και χαμόγελα στα πρόσωπα, καθάριζαν την παραλία. Μάζευαν προσεκτικά πλαστικά, χαρτιά και ό,τι δεν ανήκε εκεί. «Η θάλασσα είναι φίλη μας», έλεγαν. «Πρέπει να την προστατεύουμε, για να ζουν τα ζώα με ασφάλεια και να μένει το νερό καθαρό». Το βιβλίο τους κοιτούσε περήφανο καθώς συνεργάζονταν. Κάποια παιδιά ξεχώριζαν τα ανακυκλώσιμα, άλλα κουβαλούσαν σακούλες και μερικά θύμιόζα θύμιόζα θώσιμα σημαντικό είναι να κρατάμε τη φύση καθαρή. Σιγά σιγά, το βιβλίο άνοιξε ξανά τις σελίδες του και έγραψε και τη δική τους ιστορία:«Σστη Θονστη Θονστη Θονστη Θ παιδιά προστατεύουν τη θάλασσα με αγάπη και φροντίδα». Και έτσι, γεμάτο με νέες ιστορίες ελπίδας, το βιβλίο ήταν έτοιμο να συνεχίσει το ταξίδι του…

Cartea zâmbea în timp ce îi asculta pe copiii din Las Norias de Daza. Paginile ei se umpleau de culorile grădinii lor, de grija mâinilor lor și de dragostea lor pentru Pământ. Apoi, cu o adiere ușoară, întorcea o pagină și își continua călătoria. Zburând peste marea albastră, cartea luminoasă se întorcea în Grecia și ajungea în frumosul oraș Salonic. Acolo, în Kalamaria, i-a găsit pe copiii de la grădinița a XV-a. Copiii nu erau în clasa lor - erau lângă mare.

Cu mănuși pe mâini și zâmbete pe fețe, curățau plaja. Au strâns cu grijă plasticul, hârtia și tot ce nu-și avea locul acolo. „Marea este prietena noastră”, au spus ei. „Trebuie să o protejăm pentru ca animalele să poată trăi în siguranță și apa noastră să rămână curată.” Cartea îi privea cu mândrie pe copii cum lucrau împreună. Unii separau materialele reciclabile, alții cărau pungi, iar câțiva le-au amintit tuturor cât de important este să păstrăm natura curată. Cu blândețe, cartea și-a deschis din nou paginile și a scris și povestea lor: „În Salonic, copiii protejează marea cu dragoste și grijă.”

Și, pur și simplu, plină de noi povești pline de speranță, cartea era gata să călătorească din nou...   Papatriantafyllou Irene, Grădinița a XV-a din Kalamaria, Grecia

 Purtată de vântul cald de peste canalul Bega, Cartea Albă a poposit lin la grădinița din                  Sânmihaiu Român . Copiii au recunoscut-o imediat și au primit-o cu urale, nerăbdători să-i arate că și ei sunt prieteni adevărați ai Pământului.

        Micuții au condus cartea spre grădina lor specială, amenajată cu mult drag alături de părinți. Acolo, pe lângă straturile cu legume verzi și sănătoase, copiii i-au prezentat pomii tineri și florile multicolore pe care le-au plantele nu doar în curte, ci și în jurul grădiniței, pentru a înfrumuseța întregul sat.

— „Părinții ne-au ajutat să pregătim pământul, iar noi avem grijă de fiecare fir de iarbă”, a spus mându-un băiețel.

        Cartea a privit cu uimire și spre copaci, unde atârnau hrănitori de păsări meșteșugite cu grijă, pline cu semințe pentru micile înaripate. Apoi, i-au arătat „Hotelul de insecte” și pietrele de râu pictate cu mesaje pline de responsabilitate:       „Protejați Bega!” și       „Iubiți Natura!”        . Paginile cărții s-au umplut cu un desen vibrant: o grădină bogată, mâini de copii și părinți lucrând împreună și păsări vesele cântând printre ramuri.

Copiii au încins o horă veselă în jurul cărții, promițând să rămână pentru totdeauna „Paznicii Naturii”. Simțindu-se mândră că a găsit aici dovada vie că faptele mici pot salva lumea, Cartea Albă și-a scuturat coperțile într-un ultim „Rămas bun!”.

        Cu o piruetă ușoară, sa ridicat deasupra grădiniței, purtând în paginile ei sclipirea din ochii copiilor și parfumul florilor proaspăt udate. Sa înălțat tot mai sus, pregătită să ducă magia din Sânmihaiu Român spre următoarea destinație europeană... Unde oare se va opri imediat?

Boba Cristina-Elena Școala Gimnazială Sânmihaiu Român, România

  El Libro Blanco ascendió suavemente, dejando atrás Sânmihaiu Român. Voló durante días sobre el Mediterráneo hasta que el paisaje cambió y apareció la tierra firme, con campos y caminos.

Así llegó a Hinojosas de Calatrava, un pequeño pueblo donde la vida gira en torno a la agricultura y la ganadería.

Cayó con suavidad junto a unos niños que ayudaban en el campo. Al abrirlo, descubrieron historias de otros niños cuidando la naturaleza.

—Ellos protegen el mar… —dijo uno—. Nosotros cuidamos la tierra y los animales.

Inspirados, recogieron residuos, ahorraron agua y cuidaron aún más sus cultivos y animales.

El libro, orgulloso, escribió:

«En Hinojosas de Calatrava, los niños protegen la tierra y el planeta con amor».

Y con una brisa suave, volvió a alzar el vuelo hacia una nueva historia.

LAURA TORREGROSA (SPAIN) CRA VALLE DE ALCUDIA

The Blank Book rose smoothly, leaving behind Sânmihaiu Român. He flew for days over the Mediterranean until the landscape changed and solid land appeared, with fields and roads.

So it came to Hinojosas de Calatrava (Spain), a small village where life revolves around agriculture and livestock.

It fell gently alongside some children helping in the field. As they opened it, they discovered stories of other children caring for nature.

-They protect the sea... - said one -. We take care of the land and the animals.

Inspired, they collected waste, saved water and cared even more for their crops and animals.

The book, proud, wrote:

"In Hinojosas de Calatrava, the children protect the earth and the planet with love".

And with a gentle breeze, it took flight back to a new story.

LAURA TORREGROSA (SPAIN) CRA VALLE DE ALCUDIA

Այս հրաշալի սպիտակ Գիրքը  Hinojosas de Calatrava (Spain)-ից վերջապես հասավ փոքրիկ երկիր, որը կոչվում է Հայաստան, Երևանի թիվ 93 դպրոց։ Իսկ գարունը մնացել է ճանապարհին ու դեռ չի ուզում ուրախացնել  ջերմ արևով ու տաքացնել։ Գրքին շատ հետաքրքրեց , թե ինչով են զբաղվում հայ երեխաները  դասերին և որ դասն  են սիրում շատ։ Երեխաները Գրքին պատմեցին, որ ամենաշատը սիրում են կերպարվեստ առարկան և սիրում են կարդալ ու նկարել մյուս երկրների ազգային հեքիաթները, գտնել այդ հեքիաթներում բարի գործեր, դառնալ ավելի բարի և փրկել կենդանիներին ու բույսերը։ Գիրքը խնդրեց նկարել նրանց <<Երեք թիթեռի հեքիաթը>>։ Նրանք մեծ սիրով նկարեցին և պատմեցին, թե ինչպես կարելի է փրկել թիթեռներին ոչնչացումից։ Գիրքը շատ սիրեց հայ երեխաներին, նրանք գրկախառնվեցին ու սիրելի Գրքին  ուղարկեցին ճանապարհորդությունը շարունակելու։

This wonderful white Book from Hinojosas de Calatrava (Spain) finally arrived in a small country called Armenia, Yerevan School No. 93. And spring is still on the way and does not want to please with warm sun and warm up. The Book was very interested in what Armenian children do in class and which lesson they like the most. The children told the Book that they love the subject of fine arts the most and love to read and draw national fairy tales of other countries, find good deeds in those fairy tales, become kinder and save animals and plants. The Book asked to draw them <<The Tale of the Three Butterflies>>. They drew with great love and told how to save butterflies from extinction. The Book loved

 the Armenian children very much, they hugged and sent

 their beloved Book to continue their journey.

Después de un largo viaje por montañas, nubes y caminos desconocidos, el Libro blanco sintió que el viento cambiaba de olor. Olía a encina, a tierra roja y a chimeneas encendidas. Cuando abrió sus páginas para orientarse, descubrió que estaba aterrizando suavemente en Cabezarrubias del Puerto, un pequeño pueblo lleno de vida y rodeado de naturaleza. Allí, un grupo de niños y niñas del colegio rural lo esperaba con los brazos abiertos. Habían oído hablar de su viaje por el mundo y estaban deseando conocerlo. El Libro, emocionado, se dejó caer en sus manos y les pidió que le contaran cómo cuidaban ellos su pueblo. Los niños sonrieron y dijeron: “Aquí reciclamos, cuidamos el campo y queremos que nuestro pueblo siga siendo tan bonito como siempre”. El Libro supo entonces que había llegado al lugar perfecto para continuar su aventura.

MARÍA MORENO (CRA VALLE DE ALCUDIA)

After a long journey through mountains, clouds, and unknown paths, the white Book felt the wind change its scent. It smelled of holm oak, red earth, and warm chimneys. When it opened its pages to find its way, it discovered that it was gently landing in Cabezarrubias del Puerto, a small village full of life and surrounded by nature. There, a group of children from the rural school were waiting for it with open arms. They had heard about its travels around the world and were eager to meet it. The Book, excited, let itself fall into their hands and asked them to tell it how they took care of their village. The children smiled and said, “Here we recycle, we take care of the countryside, and we want our village to stay as beautiful as always.” The Book knew then that it had arrived at the perfect place to continue its adventure.

MARÍA MORENO (CRA VALLE DE ALCUDIA)

El Libro blanco pasó unos días maravillosos en Cabezarrubias del Puerto, aprendiendo cómo los niños cuidaban su pueblo y cómo reciclaban con orgullo. Pero una mañana, mientras el sol se levantaba entre las encinas, sintió un suave cosquilleo entre sus páginas: era la señal de que debía seguir su camino. Los niños lo abrazaron fuerte y le dijeron: “¡Vuelve cuando quieras!”. El Libro se elevó despacio, dejando atrás los tejados rojos y los senderos del campo, y emprendió un nuevo tramo de su aventura. Tras cruzar montes y dehesas, reconoció un lugar que le traía buenos recuerdos: Hinojosas de Calatrava, uno de los pueblos que había visitado al comienzo de su viaje. Aterrizó suavemente en la plaza, donde la gente lo recibió con sorpresa y alegría. El Libro, feliz de reencontrarse con ellos, abrió sus páginas para contar todas las historias nuevas y los amigos que había conocido por el mundo.

MARIAN VALENCIA CASTILLO (CRA VALLE DE ALCUDIA)

The white Book spent wonderful days in Cabezarrubias del Puerto, learning how the children cared for their village and how proudly they recycled. But one morning, as the sun rose between the holm oaks, it felt a gentle tickle between its pages: it was the sign that it had to continue its journey. The children hugged it tightly and said, “Come back whenever you want!”. The Book slowly lifted into the air, leaving behind the red rooftops and country paths, and began a new part of its adventure. After crossing hills and meadows, it recognized a place that brought back warm memories: Hinojosas de Calatrava, one of the towns it had visited at the beginning of its travels. It landed softly in the village square, where people welcomed it with surprise and joy. The Book, happy to see them again, opened its pages to share all the new stories and friends it had found around the world.

MARIAN VALENCIA CASTILLO (CRA VALLE DE ALCUDIA)

După multe zile și nopți de călătorie, cartea cu pagini albe nu mai era deloc goală. Fiecare țară prin care trecuse îi dăruise câte o poveste adevărată: copii care plantau copaci, copii care strângeau plasticul de pe plajă, copii care aveau grijă de animale rănite, copii care învățau pe alții cum să protejeze Pământul.

Paginile ei, odinioară tăcute, erau acum pline de culori, desene și cuvinte venite din multe limbi. Cartea simțea că devenise mai grea, dar nu din cauza hârtiei, ci din cauza bunătății pe care o purta în ea.

Într-o dimineață, a simțit că e timpul să se întoarcă acasă. Așa că a pornit din nou la drum, urmând șoaptele vântului și amintindu-și de primul salt făcut de pe raftul bibliotecii.

Când a ajuns înapoi la Grădinița PP3, a nimerit la  grupa mijlocie C, 

Cartea s-a așezat încet pe  raft  și și-a deschis paginile larg, ca o îmbrățișare.

— „Acum e rândul vostru”, părea să spună. „Voi sunteți următorii care pot scrie povești adevărate pentru Pământ.”

Iar copiii, cu ochii mari și luminoși, au înțeles: aventura cărții nu se încheiase. Abia începea — în mâinile lor și ale doamnelor Georgeta Nagy și Alina Malea

After many days and nights of traveling, the book with blank pages was no longer empty at all. Every country it visited had given it a true story: children planting trees, children picking up plastic from the beach, children caring for injured animals, children teaching others how to protect the Earth.

Its once‑silent pages were now filled with colors, drawings, and words from many languages. The book felt heavier, but not because of the paper — it was the kindness inside it that weighed so beautifully.

One morning, it felt it was time to go home. So it set off again, following the whispers of the wind and remembering the very first jump it had made from the library shelf.

When it finally returned to Kindergarten PP3, it landed right in Middle Group C.

The book settled gently on the shelf and opened its pages wide, like a warm hug.

— “Now it’s your turn,” it seemed to say. “You are the next ones who can write real stories for the Earth.”

And the children, with bright and curious eyes, understood: the book’s adventure was not ending. It was just beginning — in their hand