Legenda spune că în vremuri nu foarte îndepartate ,în urmă cu 400 de ani pe tărâmul acestora trăia Doamna Neaga,soția domnitorului Mihnea Turcitul.Ea locuia cu cei patru copii ai săi,trei fete și un băiat.Ducea o viață simplă și era iubită de țărani.

Pe aceste meleaguri a năvălit Balaurul care le pârjolea agoniseala.

Țăranii au venit la ea pentru a cere ajutor,spunând ca fiul ei Arbanașul este singurul care îi poate salva.Porni la drum călare pe un cal alb prin Valea Părului ,Berca,Mărgăriți.Balaurul s-a ridicat și a început să arunce cu șuvoaie de foc.Flăcăul sărea din calea focului și arunca cu săgeți.O săgeată a lovit balaurul și Arbanaș i-a tăiat un cap.

Din trupul lui a țâșnit un sânge negru care se scurge pe pamânt.Balaurul rănit se ascunde sub pământ într-un bârlog pe care îl avea la Berca.Fiul domnitorului i-a mai retezat un cap.Însă,datorita puternicei lovituri,a picat de pe cal iar balaurul a putut să se ascundă la Berca,unde a și rămas pentru totdeauna.

În jurul bârlogului său nu mai crește nimic iar pământul este uscat și zbârcit.

Din loc în loc apar ochiuri de nămol din care țâșnesc bule de argilă și despre care se spune că ar fi rănile balaurului.