MATEMATICĂ

Practici stereotipe:

♦ accentul pe volumul de exerciții și probleme rezolvate la lecție și acasă;

♦ preponderența activităților teoretice, în defavoarea activităților practic–aplicative;

♦ folosirea structurii clasice a proiectului de lecție;

♦ parcurgerea cu rigurozitate a proiectului unității de învățare;

♦ folosirea cu preponderență a probei scrise de evaluare;

♦utilizarea unor prelegeri lungi în care se folosesc termini inaccesibili;

♦ întocmirea planificării fără a se fi avut în vedere particularitățile clasei;

Cauzele acestor practice/clișee

♦ concepția că, prin rezolvarea multor exerciții și probleme, elevii vor putea dobândi competențele propuse;

♦ activitățile practic-aplicative sunt mari consumatoare de timp în economia lecției, se creează deranj, se monitorizează mai greu activitatea fiecărui elev și necesită un mai mare volum de muncă în pregătirea lecției;

♦ teama că o rămânere în urmă va fi greu de recuperat/va fi în detrimental celor ulterioare;

♦ se pierde din vedere accentual pe formarea de competențe;

♦ probele de evaluare scrise sunt un instrument mai ușor de redactat, aplicat și evaluat; 

♦ disponibilitatea la schimbare minimă, determinate de necunoaștere sau de teama de a greși, sau de alte constrângeri externe (mentalitatea părinților, colegilor, directorului, inspectorului);

♦ comoditatea, idea de ,,cale bătătorită”;

Modalități de depășire a acestor clișee/ practice repetitive

♦ utilizarea evaluărilor inițiale, evaluării formative și observării sistematice a comportamentului elevilor ca modalități de identificare a nivelului achizițiilor și de individualizare a învățării;

♦ diferențierea activității la clasă și a temelor pentru acasă;

♦ conștientizarea faptului că activitățile practic–aplicative asigură formarea competențelor, în toată complexitatea lor: cunoștințe, abilități și atitudini;

♦ preluarea de la colegi a unor exemple de bune practice;

♦ includerea treptată a strategiilor moderne de predare-învățare-evaluare și evidențierea eficienței acestora;

♦ participarea la cursuri de formare continua conform nevoilor cadrului didactic;

♦ abordarea unității de învățare ca structură didactică flexibilă, cu accent pe formarea de competențe;

♦ folosirea metodelor și instrumentelor alternative de evaluare, care pot evidenția nivelul tuturor componentelor competenței, precum: observarea sitematică a comportamentului elevilor, proiectul, portofoliul;

♦ studierea temeinică a programei școlare;

♦ preocuparea pentru dotarea cu echipamente IT, cu mijloace de învățământ demonstrative și distributive;

♦ schimbarea atitudinală, de mentalitate;

♦ Asigurarea accesului la resurse didactice online;

GEOGRAFIE

Practici stereotipe:

● folosirea manualului ca instrument principal de lucru;

● folosirea spațiului clasei ca unic loc în care se desfățoară lecțiile;

● folosirea imaginilor din manual ca singură resursă ilustrativă pentru conținuturile de învățat;

● accent pe reproducerea informațiilor;

● schema lecței scrisă de profesor pe tablă și transcrisă de elevi în caiete, fără lucru cu harta;