Proiect de parteneriat educaţional

EDUCAȚIA ONLINE FĂRĂ HOTARE * EDUCAȚIA

Învățăm împreună matematica

Preview audio:

storyj.mp/agi6y5hxji32

Informații colectate legate de numere până la 1000 despre

„Dumnezeu a creat numerele naturale. Restul este opera omului.”

Leopold Kronecker

(matematician german).

Matematica este strâns legată de evoluția omului. Este posibil ca oamenii să-și fi dezvoltat anumite abilități matematice încă înainte de apariția scrierii. Cel mai vechi obiect care dovedește existența unei metode de calcul este osul din Ishango, descoperit de arheologul belgian Jean de Heinzelin de Braucourt în regiunea Ishango din Republica Democrată Congo, care datează din 20.000 înaintea erei noastre.

Dezvoltarea matematicii ca bagaj de cunoștințe transmise de-a lungul generațiilor în primele ere ale civilizațiilor este legată strict de aplicațiile sale concrete: comerțul, gestiunea recoltelor, măsurarea suprafețelor, predicția evenimentelor astronomice, și, câteodată, de ritualurile religioase. Aceste nevoi au dus la împărțirea matematicii în ramuri ce se ocupau cu studiul cantității, structurii și spațiului.

Numărul este una dintre cele mai simple noțiuni abstracte; este abstractă deoarece un număr nu poate fi relevat de un obiect material; există numai semne convenționale care îl exprimă. Apoi au apărut operațiile: adunarea, scăderea, înmulțirea și, în cele din urmă, împărțirea, care a pus probleme oamenilor învățați până în timpul Renașterii, când s-a dezvoltat metoda modernă de împărțire, numită metoda șahului, deoarece a fost inspirată de unele mișcări pe tabla de șah.

Acestea au apărut în cadrul civilizațiilor akkadiene, babyloniene, egiptene, chineze și civilizațiile de pe valea Indului.
În Grecia antică, matematica, influențată de lucrările anterioare și de specificațiile filosofice, generează un grad mai mare de abstractizare. Apar două ramuri ale matematicii, aritmetica și geometria.

Matematica, după cum aţi aflat, a fost creată datorită necesităţii omului de a avea control asupra obiectelor care îl înconjoară. Karl GAUSS spunea „Regina ştiinţelor este matematica, iar aritmetica este regina matematicii” şi ca şi orice regină ea are pe lângă partea sa sobră o parte ludică.

Egiptenii antici foloseau altfel de simboluri pentru a scrie numerele, diferite de cele pe care le folosim noi azi. Primele semne (simboluri) pe care le-au folosit pentru a scrie orice text sunt hieroglifele.

Să vedem ce hieroglife foloseau ei pentru numere: o liniuță pentru 1, două liniuțe pentru numărul 2 și așa mai departe, până la 9. Pentru că deveneau greu de citit și de scris numerele mai mari, au inventat și alte simboluri. Pentru zece, desenau un arc, pentru o sută o sfoară, pentru o mie desenau o floare de lotus, pentru zece mii un deget, pentru o sută de mii un mormoloc sau o pasăre, iar pentru un milion sau pentru numere foarte, foarte mari desenau un om cu brațele ridicate.

Viaţa noastră se bazează pe comunicare şi pe relatii interpresonale, ceea ce am putea defini mai uşor într-un cuvânt: prietenie. V-aţi gândit vreodată că numerele pot fi şi ele prietene? Ei bine, Pitagora este cel care se spune că a descoperit prima pereche de numere prietene: 220 si 284. Dar ce înseamnă în matematică prietenia? Numerele prietene sunt acele numere care au proprietatea că fiecare este egal cu suma divizorilor celuilalt. Să vedem, a avut Pitagora dreptate? Divizorii numărului 220 sunt: 1,2,4,5,10,11,20,22,44,55,110, iar ai numărului 284 sunt 1,2,4,71,142, astfel avem 1+2+4+71+142=220 şi 1+2+4+5+10+11+20+22+44+55+110=284.