Definiția

Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsături, de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.

  Potrivit lui Milan Kundera istoria romanului european este chiar istoria explorării existenței umane. Istoria romanului este o succesiune de tentative de surprindere a Sinelui, a identității umane (si se urmăresc actele, psihologia, posibilitățile...).

Perspective...

Alte perspective...

Reconstituind lumea funcţională a romanului românesc din perspectiva autor-narator-personaj, Nicolae Manolescu a constatat existenţa a trei posibile tipare narative: romanul doric, romanul ionic şi romanul corintic.

Romanul doric

-noțiunea denumește tipul de roman tradițional, care la noi își atinge apogeul abia prin secolul XX; - zugrăvește o lume omogenă și rațională, cu alte cuvinte, regulile societății sunt cele care ghidează viața individului, nu ceea ce gândește și crede el;

 - personajul e un caracter, o unitate relativ stabilă, indiferent de acțiunile în care este prins;

 - autorul este omnipotent și omniprezent;

- preferă fapta în detrimentul psihologiei, deși urmărește crearea iluziei desăvârșite a vieții și realității; 

 - autorul știe sfârșitul romanului din momentul în care l-a început; Exemplu - Ion de Liviu Rebreanu

ROMANUL IONIC

 - înseamnă psihologism și analiză; (romanul modern interbelic ) 

- analiza și confesia au luat locul creației; 

- romanul devine deseori jurnal; 

- locul autorului este luat de narator;

 - experiențele personajului se opun lumii în care trăiește;

 - personajul e un singuratic, un izolat; 

- temporalitatea s-a subiectivizat, e trăită;

Exemplu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

ROMANUL CORINTIC

 - este reprezentat de romanul postmodernist; - este romanul în care personajele par simple marionete trase pe sfori de un autor a cărui ocupație suverană pare joaca; 

- eroul corintic este ironic: un "Dumnezeu" jucăuș reface lumea;

 - sursele acestui tip de roman trebuie căutate în ”romanul” alegoric și satiric;

 - roman al experiențelor literare postmoderne cu o viziune caricaturală, burlescă, grotescă, ironică; 

Exemplu : În căutarea timpului pierdut, de Marcel Proust

1. după situarea în timp a acţiunii: eroic, istoric, contemporan, de anticipaţie; 

 2. după cadrul social sau geografic: urban, rural, provincial, exotic;

 3. după forma de organizare epică: epistolar, jurnal, eseistic; 

4. după amploarea epică: roman-frescă, saga, roman-ciclic, roman fluviu; 5. după curentul literar: romantic, realist, naturalist;