Cine a fost?

- Marcus Aurelius , în întregime Caesar Marcus Aurelius Antoninus Augustus

- născut la 26 aprilie 121 CE , Roma Italia

- decedat la 17 martie 180, Vindobona Viena, Austria

- împărat roman (161–180), cunoscut mai ales pentru Meditațiile sale asupra filozofiei

-  Marcus Aurelius a simbolizat pentru multe generații din Occident Epoca de Aur a Imperiului Roman 

Tineret și ucenicie

- Marcus a fost legat de mai multe dintre cele mai proeminente familii ale noului roman înființarea, care a consolidat puterea socială și politică

- modul în care a ajuns la tron rămâne un mister

- În 136 împăratul Hadrian a anunțat inexplicabil ca eventual succesor al său un anume Lucius Ceionius Commodus , iar în același an tânărul Marcus a fost logodit cu Ceionia Fabia, fiica lui Commodus.

În 138, însă, Commodus a murit, iar mai târziu, după moartea lui Hadrian, logodna a fost anulată

- Marcus a fost astfel marcat ca un viitor împărat comun la vârsta de puțin sub 17 ani

- Anii lungi de ucenicie a lui Marcus sub Antoninus sunt luminați de corespondența dintre el și profesorul său Fronto.

-  Marcus, care era inteligent, muncitor și serios, a devenit nerăbdător cu regimul nesfârșit al exercițiilor avansate în declarația greacă și latină și a îmbrățișat cu nerăbdareDiatribai ( Discursuri ) ale unui fost sclav religios, Epictet , un important filosof moral al școlii stoice.

-  De acum trebuia să-și găsească principalul interes intelectual, precum și hrana sa spirituală.

Marcus a fost consul în 140, 145 și 161. În 145 s-a căsătorit cu Annia Galeria Faustina și, în 147 , i s-au conferit imperium și tribunicia potestas , principalele puteri formale ale împăratului;

         ÎMPĂRAT ROMAN

-el a pășit automat în rolul de împărat deplin (și numele său de acum înainte a fost Imperator Cezar Marcus Aurelius Antoninus Augustus)

-pentru prima dată în istorie, Imperiul Roman a avut doi împărați comuni cu statut constituțional și puteri formal egale

-domeniul cel mai plăcut pentru el pare să fi fost legea

-numeroase măsuri au fost promulgate și au fost luate decizii judiciare, defrișând asprimele și anomaliile din dreptul civil, îmbunătățind în detaliu lotul celor mai puțin favorizați – sclavi, văduve, minori 

-a înfrânt cu succes invaziile barbare de-a lungul frontierelor nordice şi estice, sperând sã extindã imperiul pânã unde se aflã azi Polonia

-În 161 Siria a fost invadată de parțieni, o putere majoră la est. Războiul care a urmat (162-166) a fost nominal sub comanda lui Verus, deși încheierea sa de succes, cu depășirea Armeniei și Mesopotamiei, a fost opera generalilor subordonați

Pacea care a urmat razboiului parthic va fi de scurta durata deoarece, incepand cu anul 166, se deschide o perioada dificila pentru Imperiu. La Dunare neamuri barbare (marcomani, vandali, longobarzi, quazi, suevi sau sarmatice: roxolanii, alanii si iazigii etc.) se pun in miscare si ameninta granitele Imperiului

Situatia era favorabila deoarece multe din garnizoanele de la Dunare erau deplasate pe frontul din Orient. De la Rin la M. Neagra aceste neamuri barbare formeaza un front continuu care ameninta Imperiul. In urma primului atac barbar (166-169) toate provinciile dunarene, ca si nordul Italiei, sunt afectate, iar echilibrul a fost adanc zdruncinat. 

Aceste evenimente, care prevesteau tulburarile din secolele urmatoare, au constituit un soc puternic pentru Roma. Urmeaza o puternica contraofensiva romana (primul razboi marcomanic, 167-175) pentru restabilirea situatiei pe limesul nordic.

Dupa apropape 10 ani de lupte dure cu neamurile germanice si sarmatice la Dunare, M.Aurelius a incheiat o pace provizorie, impunand barbarilor restituirea prizonierilor capturati, acceptarea controlului roman in tara lor prin stabilirea unor garnizoane. Cu marcomanii si quazii au fost stabilite relatii clientelare.

Meditatiile

-Marcus își propunea pentru totdeauna obiective de conduită neatinse, contemplând pentru totdeauna trivialitatea, brutalitatea și trecerea în lume a fizicii și a umanității în general și a lui însuși în special;                   - el a fost legat de datorie și slujire, fără nicio speranță, nici măcar de faimă veșnică, care să-l susțină;                                                                      -important este punctul în care anxietățile lui Marcus reflectă, într-o manieră exagerată, etosul epocii sale.