Cultura la inceput sec.XIV -XVI

Între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea cultura medievală românească a fost profund influenţată de valorile spirituale şi estetice ale ortodoxiei bizantine – caracteristice pentru sud-estul Europei de la acea vreme. Faptul a fost marcat, printre altele, prin adoptarea slavonei ca limbă aulică şi de cult.

Preview audio:

storyj.mp/adwp2ijnv5r7

influenţa sud-dunăreană a ajuns în spaţiul românesc pe filieră politică,religioasă şi culturală. În primul mileniu creştin slavii din zonă erau suficient de puternici încât să-şi poată impune anumite elemente de spiritualitate. Tradiţia acestei relaţii a fost continuată,mai târziu prin menţinerea unor raporturi diplomatice şi bisericeşti–întărite de legăturile dinastice stabilite între domnii români şi conducătorii sârbi ori bulgari.2Având în vedere caracterul eterogen al populaţiei care locuia spaţiul extracarpatic în evul mediu,acest lucru a lăsat urme şi în cultura ţărilor române. Transilvania a fost cu atat mai marcată de amestecul etnic cu cât românii de acolo erau dominaţi din punct de vedere politic de alte grupuri.

Unul dintre lucrurile care trebuie amintite despre cultură în general şi cea medievală,în speţă,este diferenţa notabilă existentă între sat şi oraş din acest punct de vedere. Cultura urbană a fost întotdeauna mai mobilă,mai deschisă şi mai expusă influenţelor din exterior decât cea rurală–conservatoare şi cu o gamă limitată a căilor ce o perpetuează.Mediul din care proveneau anumite persoane marca în mod aproape decisiv felul în care putea evolua cineva din punct de vedere cultural. Mobilitatea socială era mult mai limitată în trecut faţă de astăzi – lucru care crea aproape o predestinare pentru cursul vieţii cuiva. Prin urmare,aveau acces la cultură aproape în mod exclusiv categoriile sociale care puteau investi în instruirea urmaşilor. Informaţia scrisă era cu atât mai dificil de accesat cu cât analfabetismul era un fenomen aproape general.