Podul lui Traian a fost construit de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei, între primăvara anului 103 şi primăvara anului 105 în apropiere de oraşul Drobeta Turnu Severin.

 Scopul construcţiei a fost de a ajuta

transportul trupelor romane care erau conduse de Traian  şi a proviziilor necesare celei de-a doua campanii militare de cucerire a Daciei regelui Decebal.

Multe surse surse subliniază dificultăţile pe care le-a antrenat construcţia podului.  Locul de constructie al podului a fost ales cu indemanare într-un loc unde apele Dunării, ieşite din defileul Cazanelor, sunt mai liniştite, iar albia râului, formată dintr-un pietriş de consistenţă tare, permite susţinerea greutăţii podului.S-a folosit o structură din lemn fixată pe aprozimativ douăzeci de stâlpi din piatră legată cu ciment roman şi cărămidă( aceastea din urmă având consistenţa şi soliditatea pietrii, fiind făcută chiar pe șantier).

Un lucru interesant este acela că cimentul după căderea Imperiului Roman de Apus s-a rătăcit în uitare fiind redescoperit peste aproximativ un mileniu. Iar pana de curând chiar formula acestuia era secretă, doar cu analize de laborator a putut fi descoperită compoziţia exactă a acestui material-minune.

Revenind la Podul de la Drobeta, stâlpii aveau formă paralelipipedică şi se aflau la aproximativ 56 de metri unul de celălalt.

 În ianuarie 1858 Dunărea a scăzut atât de mult astfel încât podul lui Traian a putut fi examinat de aproape, moment în care a fost descifrat un secret al construirii: în zidărie erau găuri în care fuseseră aşezate bârne de stejar, conferindu-i astfel capacitate de absorbţie la şocuri. 

Conform scrierii lui Cassius Dio podul avea aproximativ 18 metri înălţime şi 12 lăţime, cât să permită trecerea, ca pe uscat, a unei legiuni de cavaliere în marş.

La cele două capete ale Podului, sudic (Pontes) şi nordic (Drobeta), au fost construite arcuri de triumf, porţi monumentale,o expresie a măreţiei şi puterii romane imperiale.

onstrucția a fost realizată utilizând mâna de lucru a militarilor din Legiunea VII Claudia Felix, Cohorta I Cretum, Cohorta III Brittanum, Cohorta II Hispanorum şi Legiunea V Macedonica. 

Macheta a podului

Se poate spune că nu doar Dacia, ci întreg Imperiul Roman a fost cucerit în timp de război.

 Cassius Dio crede că împăratul Hadrian(117-138) este raspunzator de distrugerea parţială a podului pentru a proteja sudul Dunării de invazia triburilor roxolane şi iazighe.

Abandonul şi distrugerea totală a podului sunt însă legate de părăsirea definitivă a Daciei (270-275 d.Hr.). Un picior al podului lui Apolodor se mai poate observa şi azi în incinta muzeului de istorie din municipiul Drobeta-Turnu Severin. 

Podul lui Traian ne arată că oamenii romani au fost în acelaşi timp zidari, dar si ofiţeri arhitecţi. Stau şi astăzi în multe părţi ale Europei ca si exemple vii de putere, inteligenţă şi îndrăzneală, construcţiile făcute acum două milenii de romani, admirabili făuritori de civilizaţie.