Au fost odata patru iepurasi, purtand numele de Impiedicila, Ghemotoc, Codita-de-bumbac si Peter. Ei traiau impreuna cu mamica lor intr-un culcus de nisip, aflat dedesubtul unui brad foarte mare.

     "Dragii mei," le-a spus intr-o dimineata doamna Iepure, "aveti voie sa va jucati pe campie sau pe poteca, dar niciodata in gradina domnului McGregor. Tatal vostru a avut un accident acolo, si a fost pus apoi intr-o placinta de doamna Mc Gregor."

Acum puteti ieși afară, dar aveți grijă, fară obrăznicii! Eu trebuie să plec." Apoi, doamna Iepure și-a luat coșul și umbrela, și a plecat prin pădure către brutărie, de unde a cumpărat o paine neagră și cinci chifle cu stafide.

Impiedicila, Ghemotoc si Codita-de-bumbac erau iepurași cuminți, așa că s-au dus pe poteca pentru a culege mure.

       Peter însă, care era foarte obraznic, a fugit direct în grădina domnului McGregor, furișăndu-se pe sub poartă.
Mai întâi, a mâncat niște salată și niște fasole franțuzească, apoi s-a îndopat cu niște ridichi. 

      Si, în cele din urmă, întrucât se simțea cam rău, a căutat niște pătrunjel.

Chiar atunci insa cand ajunsese la capatul razorului de castraveti, l-a intalnit pe domnul McGregor!

Domnul McGregor statea in patru labe plantand niste verze fragede, dar a sarit imediat in picioare si a fugit dupa Peter, agitand o grebla si strigand in gura mare, "Opreste-te, hotule!"

Peter aproape ca inghetase de frica. A alergat prin toata gradina, dar a uitat pe ce drum se ajungea catre poarta.

Si-a pierdut unul dintre pantofi printre verze, iar pe celalalt l-a scapat in mijlocul cartofilor.

Dupa ce a ramas fara incaltari, a fugit in patru labute, cat de repede putea pentru a scapa de urmaritor, dar, din nefericire, a nimerit intr-o incalcitura de agrise, agatandu-se in ele cu nasturii mari ai hainutei sale. Era o haina albastra, cu nasturi din alama, pe care o primise cadou de scurt timp.
Peter s-a dat batut, si a inceput sa planga cu lacrimi de crocodil; suspinile sale au fost auzite de niste prietenoase randunele, care au zburat iute catre el, si l-au rugat sa se straduiasca a scapa de acolo.

Domnul McGregor a aparut cu o sita pe care voia sa o arunce peste Peter pentru a-l prinde ca intr-o capcana.
 Peter insa s-a mai zbatut inca o data si a luat-o la sanatoasa, parasindu-si hainuta in incalcitura de agrise.

A fugit pana in sopron, si a sarit intr-o stropitoare. Ar fi fost un loc foarte bun in care sa se ascunda daca nu ar fi avut atat de multa apa in ea.
Domnul McGregor era sigur ca Peter se pitea pe undeva prin sopron, poate chiar sub unul din ghivecele de flori, asa ca a inceput sa le ridice cu grija, unul cate unul, uitandu-se atent sub fiecare.

Dintr-o data, Peter a stranutat, "Hapciu!" Domnul McGregor s-a repezit catre el fara a mai sta pe ganduri.

Stapanul gradinii a incercat sa puna piciorul pe Peter, pentru a-l captura, dar iepurasul a sarit pe fereastra sopronului, reusind astfel sa sparga trei ghivece cu flori. Fereastra era prea mica pentru domnul McGregor, iar el era prea obosit sa mai alerge dupa Peter, asa ca s-a intors la treaba lui.

Peter si-a luat un ragaz pentru a se odihni. Ramasese fara suflare si tremura atat de tare de frica incat nu mai stia incotro sa se indrepte. De asemeni, era ud leoarca, dupa ce statuse in stropitoarea plina de apa.

Dupa un timp, a inceput sa pandeasca in jur, miscandu-se incet, incet de tot, cu pasi foarte mici, „Pas, pas, pas...”
Dintr-o data, a gasit o usa intr-un perete, dar era inchisa si nu era destul loc pentru ca un mic si rotofei iepuras sa se strecoare pe sub ea.

Cu toate acestea, un soricel se ducea si se intoarcea pe sub usa, ducand in gura boabe de mazare si fasole pentru familia sa din padure. Soricelul abia l-a bagat in seama, iar Peter a pornit sa se plangaceasca.

Iepurasul a incercat apoi sa traverseze gradina, dar a fost si mai derutat, pentru ca a ajuns in preajma unui mic  bazin, unde domnul McGregor isi umplea cu apa galeata. O pisica alba se uita fix la pestisorii aurii din apa, si statea foarte, foarte nemiscata, cu exceptia cozii ei, care se invartea de parca ar fi fost o cu totul alta fiinta. Peter si-a zis ca era mai bine sa isi vada de drum fara a-i vorbi. Auzise niste lucrurile nu tocmai frumoase despre pisici de la varul sau, Iepurasul Benjamin.