Trăiește magia sărbătorilor de iarnă!  Miracolele nu au o explicație, dar apar în viața celor care cred în ele.

       În fiecare an, în data de 25 decembrie, toţi creştinii sărbătoresc naşterea Domnului Iisus Hristos. Din câte se ştie, există însă nenumărate tradiţii legate de această sărbătoare despre ale căror origini nu cunoaştem foarte multe lucruri şi despre care, cu siguranţă, am vrea să ştim mai multe amănunte…

               Aşadar, Crăciunul sau Naşterea Domnului (naşterea lui Iisus Hristos) este sărbătoarea creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul Gregorian) sau 6 ianuarie (în calendarul Iulian), în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.

   În județul Gorj, ca și în toată zona Olteniei, există numeroase obiceiuri și colinde specifice Crăciunului, dar cele mai cunoscute şi răspândite sunt: „Steaua”, „Capra”, „Pluguşorul” și”Pițărăii”.

„Steaua”: este o datină străveche care încă se mai practică din Ajunul Crăciunului şi până la ivirea zorilor. Ceata este formată din patru copii, fiecare dintre ei având un rol prestabilit în cadrul grupului: unul ţine steaua, celalalt este responsabil cu adunarea banilor, a nucilor şi a covrigilor, iar ceilalţi doi ţin săcuiul şi un ciomag, pentru a se apăra de câini. 

„Capra”: Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vifleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei.

„Pluguşorul”: este cel mai răspândit obicei ce se recită din casă-n casă, în Ajunul Anului Nou, seara, sau până în dimineaţa Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenţi, ca şi acum. Dar se spune că, mai demult, îl practicau numai bărbaţii în puterea vârstei. Plugul e întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei. Recitată într-un ritm vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe măsură ce se apropie de sfârşit.

„Sorcova”: aparţinând obiceiurilor de Anul Nou. Umblatul cu sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ, în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.

        Dintre toate obiceiurile, ”Pițărăii sau Colindeții” este unul destul de cunoscut dar care, spre deosebire de celelalte, nu s-a păstrat în absolut toate zonele țării. În județul Gorj putem spune că s-a păstrat în majoritatea satelor, chiar dacă nu este un obicei care să acopere integral teritoriul județului.

          În Colindeţi sau în Piţărăi merg atât băieţi și fete, cât şi adulți. Aceştia primesc pâine, dulciuri, mere, pere, iar cei mai înstăriţi oferă fie ţuică fiartă, fie vin fiert. Copiii poartă în mână colinde care le folosesc pentru lovitul porţilor sau a drumului.

        Colinda este un băţ de alun de grosimea unui deget, care este tăiat cu câteva zile înainte.

         Acest băţ este decojit, iar apoi coaja împletită fâşii, în formă de spirală, după care băţul este ars (afumat) până când se înnegreşte bine.

        După ce se termină de afumat, coaja este îndepărtată, lăsând în urmă locul alb în formă de spirală. Alături de colindă, traista sau săculeţul (geacul) în care aşează darurile primite, completează „garderoba” colindătorului.

            Pitărăii diferă de la un sat la altul. Astfel la unii se colindă noaptea, la alţii în zori de zi. În unele sate, colindătorii sunt conduşi de vătafi. Însă, ceea ce diferă cel mai mult de la un sat la altul,  sunt urările şi strigăturile.

La Padeș, Pițărăii se îmbracă în costume populare și poartă măști originale, confecționate chiar de ei. Se maschează în pesteră sau pe vârful munților din apropierea satelor Călugăreni, Orzești, Văieni, Motru-Sec, Cloșani și coboară în sat mascați, pentru ca oamenii să nu îi recunoască.  

Măştile, denumite „Moşi“ şi „Babe“, sunt realizate din piele de capră sau de oaie, iar alţii le confecţioneaază din piele de vânat, de lup sau vulpe.

Costumul de „Babă“ pe care îl poartă tot băieţii este format din costumul popular de femeie.