DUPĂ FAPTĂ ȘI RĂSPLATĂ

(poveste populară croată)

NAKON ČINJENICA I NAGRADA

(Hrvatska narod)

      Cândva, într-un sat îndepărtat trăia o fată bună, harnică și cuminte dar săracă de tot. Nimeni n-o lua în seamă, nici chiar vecina ei care avea și ea o fată: leneșă, rea și invidioasă.        

         Într-o dimineață, pe când se afla în pădure fata cea cuminte și bună, cu coșulețul sub braț, ca să culeagă flori și mure, și cu un codru mare de pâine în mână ca să-și mai astâmpere foamea, iată că înaintea ei apare o bătrânică și-o întreabă:

       - Fata babii, deși văd că nu ai decât codrul acesta de pâine la tine, n-ai vrea să-mi dai și mie o bucățică? Fie-ți milă, că tare mi-e foame!

          - De ce să nu-ți dau, mătușică? Iată, ia toată pâinea pe care o am! Lasă că ajung eu acasă și apoi o să culeg un coș plin de fragi și mure și voi avea ce mânca, îi răspunse iute și-i întinse pâinea.

        - Copilă dragă, am vrut doar să-ți încerc inima, să văd cât ți-e de bună. Acum meriți să te răsplătesc pentru bunătatea ta. Ia această ulcică! Să știi că-i fermecată. Ține minte ce-ți spun! O vei pune pe masă și vei spune: „Ulcică fermecată, fă mămăliga îndată”. Și când vei crede de cuviință că ți-e de-ajuns, vei spune: „Ulcică fermecată, de-ajuns de-astă dată”. Nu uita ce ți-am spus și vei avea toată viața de mâncare!,  încheie mătușa și după ce-o mângâie pe fată, se făcu nevăzută. Fata rămase cu ulcica în brațe și nu prea știa ce să creadă: așa să fie sau nu? 

        Culese iute-iute fragii și murele și într-un suflet alergă acasă. Pe drum, o văzu fata cea rea a vecinei. Părându-i-se tare ciudat că fata alerga atât de zglobiu, se luă după ea, se luă după ea, și când fata intră în casă, vecina se așeză în dreptul ferestrei deschise, să vadă de ce zorise atâta.  Și ce văzu? 

         Fata se așeză pe un scaun în fața mesei pe care pusese ulcica și apoi rosti cuvintele pe care o învățase bătrânica:

Și unde începu să crească o mămăligă ca aurul la culoare, de-ți lăsa gura apă. De cum văzu fata cea rea care pândea la fereastră ce se întâmplă, nu mai avu bob de zăbavă și alergă la maică-sa să-i povestească tot ce văzuse cu ochii ei.

      Maică-sa ascultă cu atenție cele istorisite și apoi își povățui odrasla:

        Într-adevăr, a doua zi, fără nici o grijă, fata cea cuminte se duse din nou în pădure după fragi. În timp ce ea, veselă, culegea fructe, fata cea leneșă și rea a vecinei se strecurase în casă și acum alerga bucuroasă cu ulcica furată în brațe. I-o dădu maică-si, dar ea, cam neîncrezătoare, o lăsă pe fiică-sa să încerce minunea cu ulcica făcătoare de mămăligă. 

Și fata ei puse ulcica pe masă și strigă răstită și grăbită:

       -Ulcică fermecată, fă mămăliga îndată!

Și se porni să crească o mămăligă frumoasă și galbenă, și creștea, și creștea… și în culmea fericirii se repeziră amândouă să ia două ceaune și să le umple. Dar, când se întoarseră, priviră înmărmurite la mămăliga ce dase afară din ulcică, umpluse masa și se întinsese pe jos și creștea mereu, în odaie și acum șiroaie, se scurgea pe ușă afară. Ele, speriate, se opăriseră și plângeau de spaimă și durere. Se adunase lume multă dar nimeni nu pricepea nimic din ce vedea înaintea ochilor.   

        Spre norocul lor, tocmai se întorcea de la pădure fata cea cu inima bună care pricepu imediat tot. De departe, ea începu să strige din răsputeri: 

Și, ca prin farmec, revărsarea aceea de mămăligă fiartă, încetă.  Și fata cea rea îi ceru iertare, rușinată că fusese descoperită. Abia acum se dumirise de cele întâmplate. Când alergase cu sufletul la gură, să-i dea de veste maică-si de minunea ce văzuse, nu mai avusese răbdare să audă și porunca ce oprea din crescut mămăliga din ulcică. 

Și cât stătură ele la destăinuiri și iertăciuni, se răcise și mămăliga risipită, așa că fata cea bună își putu lua ulcica înapoi acasă. Și după asemenea pățanie, parcă se mai schimbă și vecina și fiica ei. Și din ziua cu pricina, nu mai cutezară niciodată să se furișeze în casele altora.

Această poveste a fost ilustrată cu desene realizate de elevi din clasa a VII-a B  de la

Liceul Teoretic „Ioan Buteanu” Șomcuta Mare

Maramureș, România.

Coordonatori:

Bibliotecar Onorica Tîrziu

Prof. Izabela Lorincz

Prof. Claudia Măglăviceanu

Ilustratori:

 Miriam Costin

Jasmine El Assad

Carina Lazar 

Lavinia Marc 

Antonia Mare 

Gabriel Măzăroi 

Daria Orăian 

Amalia Sarmași 

Elena Viman