Răzbunarea păsării colibri

Basm chinezesc

     Legenda spune că în muntele Fa Lin, aflat în partea de apus a pământului chinezesc, trăia o mică zburătoare cu puful capului colorat, cu ciocul alb și cu picioarele roșii. Trilurile ei vrăjeau sufletele oamenilor, atât cânta de minunat.

    Cândva fusese o fetiță frumoasă și veselă, pe care părinții o alintau spunându-i Păpușa. Se credea că tatăl ei a fost însuși măritul Soare. Și copila era atât de fericită!

    Ziua-ntreagă putea să alerge după fluturi prin pajiști, putea să culeagă de pe câmpuri flori superbe, ori să se joace dezmierdată de raza binefăcătoare a Soarelui…

    Dar clipa cea mai fericită o trăia când putea ajunge pe țărmurile Mării de Răsărit, să-i privească unduirea valurilor și să-i admire scoicile.

    Într-o zi, cerul s-a acoperit de nori grei și fumurii și furtuna s-a iscat de undeva de dincolo de pădure. Pe o astfel de vreme, de bună seama că mama copilei nu s-a învoit ca ea să plece de acasă. Dar putea oare să nu vadă, măcar o singură zi marea? Marea, în care auzise că se scaldă în fiecare dimineață tatăl ei, Soarele, înainte de a se înălța pe cer?

    Și se furișă alergând înspre malul mării. Cât de frumoasă era! Și plină de grandoare! Valuri uriașe loveau bărbătește țărmurile. Ori săltau într-un dans nebunesc, desenând cercuri largi, absorbite în adâncuri și lăsând în urma lor o dantelă de spumă tremurătoare. Nicicând ea nu mai văzuse o astfel de priveliște cutremurătoare…

    Și cum sta mută de admirație, cu fața spre imensitatea fără capăt a apelor, un val puternic o acoperi și o luă cu el.

    După un timp, copila s-a prefăcut într-o pasăre mică, un colibri, ursită să trăiască de cealaltă parte a pământului și să încânte cu glasul ei oamenii, departe de locurile unde se născuse.