Elev: Toarbă Cristian

pro.înv.primar:Bălteanu Maria

Era odată o vulpe vicleană,ca toate vulpile.Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise nicăieri.Dimineaţa,ieşi la marginea drumului şi se culcă sub o tufă ,gândindu+se ce să mai facă pentru a găsi ceva de mâncare

Și cum stătea ea așa,cu botul întins pe labele din față,simți miros de pește.Ridicând capul și privind în lungul drumului,zări venind un car tras de boi.

  ,,  Bun!gândi vulpea.Uite hrana ce-o așteptam!,,

Se ridică de sub tufă și se lungi în mijlocul drumului,prefăcându-se moartă.

Când carul se apropie de locul unde se lungise vulpea,țăranul opri boii și se uită cu atenție la ea.Se miră cum de murise vulpea chiar în mijlocul drumului,dar apoi,se gândi că poate face din blana ei o haină frumoasă soției lui.

Ridică de jos trupul  vulpii și o aruncă în car,chiar deasupra peștelui.Apoi,porni mai departe ,îndemnând boii să meargă repede ca să ajungă acasă și să ia pielea vulpii.Însă de cum au pornit boii,vulpea începu să împingă cu picioarele peștele jos din car.

După ce aruncă suficient pește pe drum,vulpea coborâ din car,strânse peștele într-o grămadă,apoi îl duse la vizuină și începu să mănânce că tare foame îi mai era.