Domnul Iisus Hristos, se afla la Cina cea de Taină. Înainte de a gusta pâine și vin, Mântuitorul s-a ridicat de la masă, s-a încins cu un ștergar, a turnat apă într-un vas și a început să spele picioarele ucenicilor Săi și să le șteargă cu ștergarul. Primul ucenic a fost Iuda, iar ultimul, Petru.

     Petru l-a întrebat pe Hristos: „Doamne, oare tu să-mi speli mie picioarele?” Petru a stăruit în împotrivirea lui, dar Iisus i-a zis: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de mine”. Atunci Petru I-a cerut să-i spele nu numai picioarele, ci și mâinile, și capul. Iisus i-a răspuns că „cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot.” Apoi Domnul a precizat că voi sunteți curați, dar nu toți. Căci știa că Iuda avea să-l vândă. (Ioan, 13, 1-11)

Semnificația Spălării picioarelor

         Spălarea picioarelor din Sfânta și Marea Joi închipuie Sfânta Taină a Spovedaniei. 

      Stând la masă, mai înainte de a frânge pâinea și a-i împărtăși, Mântuitorul îi spală pe ucenici cu apă și abia la urmă îi împărtășește. Astfel, El ne arată că fără mărturisirea păcatelor prin spovedanie nimeni nu are voie să se împărtășească.