1. Andor Tudor – Maria Neacșu, „Bancuri bune rău de tot”

2. Anghelescu Iasmina – Tatsuki Fujimoto, „Chainsaw man”

3. Bîrle David – Holly Webb, „Puiul de lup singuratic”

4. Bodea Alexandru – Jack London, „Colț alb”

5. Bud Daria – Ion Creangă, „Amintiri din copilărie”

6. Câmpan Lavinia – Care Santos, Francesc Miralles, „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici”

7. Covaci Melisa – Charles Dickens, „Poveste de Crăciun”

8. Danciu Alexandra – Ion Creangă, „Amintiri din copilărie”

9. Deac Anamaria – Cathryn Constable, „Prințesa lupilor”

10. Ghiras-Dănuț Damian – Alphonse Daudet, „Piciul”

11. Ghiulai Carla – Mark Twain, „Prinț și cerșetor”

12. Magdaș Antonia – David Walliams, „Bunicuța hoțomană”

13. Mâță Ioana – Liviu Rebreanu, „Pădurea spânzuraților”

14. Negre Bogdan – Iosif Nădejde, „Năzdrăvăniile lui Păcală”

15. Polgar Miruna – Michael Byrne, „Biletul de loterie”

16. Pop Tudor – Pamela S. Turner, „Samurai”

17. Săsăran Bogdan – Lecturile copilăriei – Clasa a VI-a – Antologie școlară

18. Tuns Alexandra – Cathryn Constable, „Prințesa lupilor”

19. Vlașin Alexandra – Rudyard Kipling, „Cartea junglei”

Tudor A.

Eu mă regăsesc în bancul:

Mama lui Bulă îl trimite la magazin să cumpere pâine. Îi explică:

- Dacă te întâlnești cu niște câini, nu dai cu pietre în ei, să nu te muște.

Dacă te întâlnești cu vecinele, le saluți, că așa este frumos.

Dacă treci pe lângă piscină, nu sari în ea.

Dacă treci pe lângă biserică, îți faci cruce, că așa este frumos.

Ajungi la magazin, apeși pe buton și  și vine doamna cu pâinea.

Ai Înțeles?

- Da!

Dacă trec pe lângă câini, îi salut, că așa este frumos.

Dacă trec pe lângă vecine dau cu pietre, să nu mă muște.

Dacă trec pe lângă piscină, îmi fac cruce, că așa este frumos.

Dacă trec pe lângă biserică sar în ea, că așa este frumos.

Ajung la magazin, apăs pe doamnă și vine butonul cu pâinea.

În concluzie, mi mi se spune un lucru, dar eu înțeleg altceva.

    Denji este un băiat care ar face orice pentru bani, chiar și să vâneze diavoli cu animalul lui de companie câine-diavol. Dar viața i se întoarce cu susul în jos, deoarece este înjunghiat de către 

cineva în care avea 

încredere. Pochita, 

fiind câinele-diavol, 

l-a reînviat pe Denji și 

acuma s-a transformat 

în ceva mai puternic - 

Chainsaw Man!

Iasmina A.

        Totul începe cu un vis ciudat pe care Denji îl avuse. După ceva vreme Denji apare la televizor, doi vânători de diavoli    l-au văzut și au vrut să-l omoare. Denji și Power (prietena lui) și încă câțiva merg la restaurant unde mănâncă, pe urmă vor pleca și pe drum se întâlnesc cu Kobeni Hegashiyama și Violence Fiend. Cât timp Denji și ceilalți povestesc, Power și Kobeni se urcă în mașina ei, Power se urca la volan și, fără să știe să conducă o mașina, dă în Denji și Kurose. Din fericire amândoi supraviețuiesc.

         Nu mult timp după acest incident, un bătrân care poate transforma oamenii în păpuși doar prin atingere transformă câțiva oameni și le cere să transforme mai mulți, apoi să se ducă după Denji și să-l omoare. Păpușile au încercat să îl omoare pe Denji, dar nu au reușit, deoarece prietenii lui Denji erau prea puternici.

        ,,Puiul de lup singuratic” scrisă de Holly Webb mi s-a părut o carte foarte interesantă și o recomand tuturor ca lectură.

        În această carte este vorba de o fetiță care ajunge prin intermediul visului în lumea Polului Nord. Acolo s-a împrietenit cu un copil și a găsit un pui de lup pe care s-a hotărât să îl apere și să-l ducă înapoi la 

părinții lui. 

        Pe drum au loc o serie 

de întâmplări, printre altele 

și faptul că a stat captivă 

și că s-a adăpostit într-o                             

scorbură, împreună cu 

puiul de lup, din cauza 

ninsorii.

David B.

        Ea și băiatul au fost atacați de o haită de lupi, iar la sfârșit vor apărea doi vânători care urmăreau puiul de lup, dar cei doi copii au măturat urmele și, astfel, au reușit să-l scape pe pui. Ca urmare a acestui vis fetiței nu-i mai este frica de câini.

        Episodul meu preferat este când puiul de lup a reușit să scape de vânători cu ajutorul fetiței și a băiatului.

        Eu aș da nota acestei cărți 8,8 din 10.

        În linii mari aș recomanda cartea pentru lectură. Plină de aventuri plăcute, ușor de citit,  o poveste complexă, am parcurs conținutul cărții în doar trei zile.

        Mă identific cu personajul principal pentru că și eu aș fi încercat să salvez puiul de lup și pentru că la amândurora ne plac animalele.

        Povestea de viață trăită de câinele Colț Alb mi-a trezit tot felul de emoții, de la compasiune și frustrare, la bucurie.

        M-a impresionat, la început, viața lui trăită în sălbăticie. Apoi, viața lui era destul de tristă, fiind maltratat și chinuit.

        Nu mi-a plăcut cruzimea omului asupra animalelor care este tristă 

și înduioșătoare.

        Mi-a plăcut cum este 

construit personajul și 

cum este modelat 

caracterul lui de 

comportamentul 

omului.

Alexandru B.

        Mi-a plăcut cum este construit personajul și cum este modelat caracterul lui de comportamentul omului. Am văzut și efectele uimitoare ale iubirii și blândeții omului asupra animalelor.

        Dacă ar trebui să fiu în pielea personajului, mie nu mi-ar plăcea să intru într-un anturaj nepotrivit, așa cum a fost Colț Alb, atunci când s-a aflat în sălbăticie cu alți câini.

        Nu mi-ar plăcea să fiu bătut și maltratat cum a fost Colț Alb.

Am văzut cât de diferiți pot fi oamenii,: oameni buni și oameni răi, sau cât de sensibile și inteligente pot fi animalele.

        Partea de final, când și-a găsit o familie, mi-a plăcut cel mai mult și m-am bucurat foarte mult pentru el.

        Din povestea lui Colț Alb, putem învăța multe lucru. Noi, ca persoane, putem alege să fim bune sau rele.

            Această carte reunește la un loc trei din cele mai importante scrieri ale lui Ion Creangă în domeniul literaturii pentru copii. Autorul povestește cu drag, cu nostalgie și cu umor despre locul său natal, Humulești, unde a trăit vârstă fericită a copilăriei.

    Ion Creangă, adult, începe povestirea amintirilor din propria copilărie. „Amintiri din copilărie” prezintă câteva întâmplări amuzante, cum ar fi: „La scăldat”, „La cireșe”, „Pupăza din tei”. Conținutul cărții cuprinde povestiri și povești, cum ar fi:    

„Capra cu trei iezi”,                                 

„Dănilă Prepeleac”,                                         „Fata babei și fata moșului”, 

„Ivan Turbincă”, 

„Povestea lui Harap-Alb”,                                 „Moș Ion Roată”,                                             „Păcală”, 

„Prostia omenească”.

Daria B.

           Ion Creangă, poreclit în copilărie Nică, ajungând adult, ne povestește toate trăsnăile pe care le-a făcut de-a lungul copilăriei sale, denumită cei mai frumoși ani din viață. 

        Una dintre cele mai cunoscute amintiri sunt cele când mama sa nu își vedea capul de treburi și îl rugă pe Nică să aibă grijă de fratele său mai mic. Neascultând-o pe mama sa, Nică a plecat la râu pentru a se răcori în acea zi călduroasă de vară.

        O altă amintire este când avea o mare poftă de cireșe. Observă în curtea mătușii Mărioara un cireș sănătos. O va vizita pe mătușa sa cu pretextul că dorea să-l întâlnească pe vărul său. S-a strecurat pe furiș în grădina gospodarilor pentru a fura cireșe. Prins de Mărioara, Nică a încercat să scape de furia acesteia, coboară din cireș, dar fu alergat de mătușa lui. Toată cultura de cânepă a fost compromisă, dar Nică a reușit să scape. Ajuns acasă, copilul s-a comportat ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, chiar a fost foarte cuminte. Abia mai târziu, după ce părinții lui Nică au aflat ce prăpăd a făcut acesta, s-a descoperit motivul „cumințeniei” lui..

            Prin urmare, această carte „Amintiri din copilărie” este o carte plăcută, ușor de citit și amuzantă.

Lavinia C.

        Este greu să spun care este cel mai frumos loc din lume, deoarece frumusețea este în ochii privitorului și fiecare persoană poate avea o părere diferită în acest sens. Totuși, unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat este chiar aici, unde mă aflu acum. Acest loc are o priveliște minunată, cu munți impunători și ape cristaline care curg lin prin vale. Aerul este proaspăt și curat, iar natura luxuriantă. Aici, mă simt liniștit și în pace, departe de agitația și stresul vieții de zi cu zi. Mă bucur de fiecare moment petrecut aici și sunt recunoscător pentru frumusețea acestui loc.

        A fost un om pe nume Scoorge, era rău și zgârcit, avea un prieten Marley. Murise în urmă cu șapte ani, ce se împlineau în Ajunul Crăciunului. Atunca venise nepotul său Fred. A dorit să îl invite la petrecerea din seara aceea la el acasă. Scrooge refuzase, pentru că era distant față de toți. Seara a plecat acasă, s-a așezat pe scaun și pe neașteptate a pătruns 

în cameră fantoma 

lui Marley, care l-a 

avertizat că va fi vizitat 

de trei duhuri.

Melisa C.

        La miezul nopți s-a arătat primul duh. Era duhul Crăciunului trecut care îi arăta ce s-a întâmplat în anii trecuți. Duhul îl dusese într-o școală unde era un singur copil.

        Scrooge a ajuns acasă, s-a pus în pat cu gândul că era doar un vis. Atunci apăruse duhul Crăciunului prezent. El îi arăta o familie sărăcăcioasă care se mulțumea cu ce avea. Acolo locuia un angajat     de-al lui, pe nume Bob. După a doua vizită îi apăru și ultimul duh, duhul Crăciunului viitor. Îi arăta că în casa lui Bob micul Tim murise. El înțelesese că era acel om.

        Când se trezise, cu toate învățăturile duhurilor, deveni cel mai bun om din oraș și al doilea tată al micului Tim.

        Nu mă regăsesc în niciun personaj, fiindcă toată povestea ține de niște aventuri ale Crăciunului.

    Autorul ne povestește cum mama lui dorește să îl dea la școală, să ajungă preot, dar tatăl lui nu era de acord spunând că nu are bani destui.

        Într-o duminică, bunicul lui Nică vine în vizită. Acesta le spune părințiilor că îl ia pe copil cu el. Bunicul David îl ia pe Nică cu el și pe încă un tovarăș de-al lui la Broșteni.

        În primăvară băieții se trezesc plini de râie. Cei doi s-au uns cu leșie și au stat la soare, apoi au intrat sa se scalde în Bistrița, dar aceste lucruri au fost în zadar.

      „Pupăza din tei”

      În fiecare zi satul se trezea cu noaptea-n cap și Nică îi punea gând rău unei pupeze care ridica satul în picioare devreme, 

așa că Nică s-a gândit să o fure.

        Se urcă în copac și găsi 

scorbura. După aceea luă pupăza, 

a dus-o acasă și a ascuns-o în pod.

Alexandra D.

             „La scăldat”

        Nică merge la scăldat, dar mama lui îi spunea să legene copilul, pentru că ea avea multe lucruri de făcut. Băiatul a stat puțin lângă bebeluș, dar, văzând că e senin și cald afară, nu a putut să se abțină, așa că a fugit de acasă.

            Când mama lui a văzut că lipsește îl strigă, dar nu era cine să răspundă. Aceasta a lăsat totul jos și a plecat după băiat la baltă. 

        Când a ajuns acolo Nică se juca în apă, dar mama lui, ca pedeapsă, i-a luat hainele și a plecat acasă.

            Când el a văzut că nu mai are hainele și-a luat pălăria și și-a pus-o pe post de pantaloni.

           După ce a ajuns acasă și-a cerut scuze de la mama lui și i-a cerut de mâncare.

            Această carte este foarte interesantă și amuzantă.

       Mie mi-a plăcut când s-a urcat în pom după cireșe, dar mătușa lui l-a gonit din gradina ei.

Anamaria D.

        Aspectul tematic al acestei povești este iarna. Fulgii dansau încet și atmosfera era apăsătoare. Imaginea era cea a copacilor fără frunze acoperiți de o plapumă argintie și a unei naturi care se pierdea sub albul zăpezi.

        Sophie se temea de viața ei pentru că a fost abandonată pe un viscol năprasnic, dar i-a sărit în ajutor prințesa Ana Volkonskaya care se afla într-o sanie magnifică trasă de cai superbi. Trecând peste un râu de gheață, o ajută pe ea și pe prieteni să-i ducă la palatul ei. Sophiei i se părea foarte interesantă prințesa Ana, până când începe să se simtă în pericol.

            Eu mă asemăn cu Sophie pentru că, la fel ca ea, dacă iubesc ceva, pot fi foarte devotată,  ca Sophie care iubește Rusia foarte mult. În al doilea rând, mă asemăn cu ea pentru că, dacă urăsc ceva, pot deveni hotărâtă să evit acel lucru, ca Sophie în episodul cu magazinul în care nu avea de gând să intre sub nicio formă.

    Cartea lecturată nu mi se pare așa de interesantă, deoarece întâmplările acestui copil nu sunt așa de deosebite sau amuzante.

Damian G.

        În această carte este vorba de un băiat Daniel Eyssette născut într-un oraș numit Languedoc. Părinții lui erau Domnul Eyssette și Doamna Eyssete. Dintre celelalte personaje le-aș remarca pe Annou, bucătăreasa, și pe prietenul lui Daniel.

         Întâmplările acestui băiat sunt îngrozitoare și frumoase, iar unele mai interesante.        

          În episodul cu gândacii de bucătărie, Daniel se afla pe un vapor. Mergea în continuu la bucătărie până când a observat gândaci. Pe tot parcursul călătoriei pe mare a încercat să scape de ei.

          Moartea fratelui său care fusese internat în spital, având o boală gravă este un episod trist, lui Daniel începând să-i fie foarte dor de el la scurt timp.

       Un alt episod este cel cu ochii negri, în care Daniel a încercat să-i cumințească pe copiii cei răi prin toate metodele lui posibile.

        Consider că mă identific cu personajul doar în unele întâmplări din această carte, deoarece acestui băiat i s-au întâmplat multe evenimente diferite de cele prin care am trecut eu.

Carla G.

Antonia M.

        „Bunicuța hoțomană” este cu siguranță o carte foarte interesantă care te ține cu sufletul la gură și te face să simți ca și cum ai fi un personaj al cărții. 

        Aceasta este plină de aventuri legate de o bunicuță „hoțomană” care în ochii nepotului ei e doar o bunică plictisitoare, până când Ben, nepotul acesteia, ar fi descoperit că bunica lui este un adevărat hoț internațional care deține fel de fel de bijuterii prețioase. 

         Așadar, cei doi își pun în bătaie planul pentru a fura Bijuteriile Coroanei, care evident a eșuat. Ben se atașează de bunica lui care este diagnosticată cu cancer destul de avansat. 

            Această carte te învață și multe, cum ar trebui să iubim persoanele apropiate nouă pe care nu le apreciem atât de mult, o dată ce faci ceva trebuie să îți asumi până nu se ajunge la consecințe mai grave, și multe alte lecții de viață. 

            Chiar dacă personajul nu mă reprezintă in totalitate, tot sunt unele subiecte abordate în care m-am regăsit.

    Acțiunea romanului „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu, prezintă evenimente petrecute pe frontul de luptă din Primul Război mondial. 

    Este prezentată situația ofițerului român din armata austro-ungară, Apostol Bologa, care trebuie să lupte împotriva românilor în război. Ofițerul Apostol Pavel suferă o dramă pe front, din cauză că el, fiind ofițer român în armata austro-ungară, trebuie să lupte împotriva soldaților români. 

    Un alt eveniment neplăcut la care asistă, este execuția ofițerului ceh Svoboda. 

Astfel, el înțelege nedreptățile care 

se petrec în timpul războiului. 

    Ofițerul ceh este condamnat 

la moarte pentru că a încercat 

să dezerteze. 

Ioana M.

        Apostol Bologa încearcă prin diverse metode, să evite participarea la războiul contra românilor. El cere să fie mutat pe alte fronturi unde se desfășoară războiul, dar este refuzat de generalul Karg. Încearcă să dezerteze, și să se alăture armatei române, dar ajunge să fie rănit.

        După o perioadă, mai mulți soldați din armata       austro-ungară dezertează, dar sunt prinși, iar comandanții militari austro-ungari dispun arestarea și spânzurarea tuturor țăranilor surprinși în apropierea frontului, fiind acuzați de spionaj. Generalul Karg îl pune pe ofițerul Apostol Bologa în juriul de judecată a oamenilor arestați. Acesta refuză să devină complice la uciderea unor oameni nevinovați și decide să fugă ca să se alăture armatei române. 

        Din păcate este capturat și dus în fața tribunalului militar, unde refuză să se apere. În consecință este condamnat la moarte prin spânzurare. Ofițerul Apostol Bologa moare în zorii zilei, având sufletul împăcat că nu i-a trădat pe țăranii nevinovați condamnați la moarte.

        Odată, demult, trăia într-un sat de pe la noi un moșneag care avea trei fii. Cei doi mai mari nu erau prea deștepți, dar fratele cel mic, Păcală, era altfel. Părea că face toate lucrurile pe dos, dar până la sfârșit îi ieșeau nespus de bine. Si încă ceva, avea mare plăcere să râdă de proști și de lacomi. Din această cauză îl numiseră oamenii: Păcală.

        Într-o zi, bătrânul lor tată simți că i se apropie sfârșitul. Îi chemă pe fiii săi să își ia rămas bun și le lăsă moștenire o vacă. Atât putuse el să agonisească într-o viață întreagă.

        După ce muri bătrânul îl îngropară, frații cei mari începură să se certe pentru vacă. Cel mic stătea deoparte și asculta. Până la urmă, cei doi hotărâră să facă fiecare în curte câte un mic ocol, un țarc. În al cui ocol va intra prima oară când vine seara de la pășune, a aceluia să fie vaca. Păcală zise ca ei și se apucară de treabă.

    Frații cei mari făcură câte un ocol zdravăn 

de o parte și de alta a porții și puseră acolo 

fân de cel mai bun. Cel mic înjghebă un 

frunzar din ramuri tinere abia înfrunzite. 

Bogdan N.

        Seara, când veni vaca de la păscut, sătulă  de iarbă, nici nu se uită la ocoalele cu fân. Intră veselă în frunzarul lui Păcală și începu să mănânce frunzele tinere. Frații au murit de ciudă, dar nu au avut ce spune, căci fusese ideea lor. Păcală se îngrijea acum singur de vacă. O ducea la păscut, o ducea la adăpat, alerga să scoată vaca dacă intra în grâu.

            Noaptea dormea iepurește să nu i-o fure cineva. Sătul de griji, el hotărî să vândă vaca și plecă la târg cu ea.

        Târgul era cam departe, iar drumul trecea printr-o pădure. Chiar când se aflau în pădure, pe la amiază, a început o furtună. Se opri sub un stejar scorburos, legă vaca de el și se culcă la poalele copacului. În timp ce dormea, vântul bătea cu putere, iar stejarul scârțâia tare. Lui Păcală i se păru că îi vorbește și îi cere  să-i vândă vaca. Se tocmi la preț, căzu la învoială și ceru banii. Stejarul scârțâi și lui i se păru în vis că zice marți. Omul se învoi să aștepte banii până marți și plecă acasă. Ce mulțumiți fură frații lui când aflară ce mai târg făcuse mezinul, nici nu se poate povesti.

        Marți, Păcală plecă în pădure, ajunse la stejar și îi ceru banii. Stejarul scârțâi, iar și omul se învoi să mai aștepte până săptămâna următoare. În marțea aceea, stejarul scârțâi iar, dar Păcală nu mai vru să aștepte. Puse toporul pe stejar, iar când îl dobori, văzu în scorbură o căldare plină cu bani de aur, cu galbeni. Nu îi lua însă pe toți, ci numai prețul vacii. Plecă, lăsând restul banilor pe jos.