Descrierea este modul de expunere cu ajutorul căruia sunt prezentate detalii semnificative:

A. Trăsături generale ale textului descriptiv literar:

Textul descriptiv literar evocă scene, persoane, obiecte, fenomene ale naturii, concentrându-se asupra detaliilor care impresionează autorul.

B. Trăsături generale ale textului descriptiv nonliterar:

Textul descriptiv nonliterar prezintă informații despre obiecte, persoane, locuri, fenomene ale naturii.

Exemplu de descriere literară despre o casă:

„Casa mea nu are pereţi nici de cărămizi, nici de lemn, nici de sticlă, are doar geamuri şi uşi pictate cu pensulă muiată fin în abur azuriu, pe care nu le închid nicicând. Casa mea e la poale de munte învelit în păduri rare de brazi, cu poieni înverzite în care soarele îmi alintă floricele dese, fragede, de nu-mă-uita, de margarete şi clopoţei albăstrii. De pe terasa căsuţei mele se vede marea cu valuri ce îmbrăţişează blând ţărmul, sărutând nisip cald.”

(sursa: compoziție proprie)

Exemplu de descriere literară despre o casă:

„Casa mea nu are pereţi nici de cărămizi, nici de lemn, nici de sticlă, are doar geamuri şi uşi pictate cu pensulă muiată fin în abur azuriu, pe care nu le închid nicicând. Casa mea e la poale de munte învelit în păduri rare de brazi, cu poieni înverzite în care soarele îmi alintă floricele dese, fragede, de nu-mă-uita, de margarete şi clopoţei albăstrii. De pe terasa căsuţei mele se vede marea cu valuri ce îmbrăţişează blând ţărmul, sărutând nisip cald.”

(sursa: compoziție proprie)

Textul descriptiv prezintă caracteristicile unui obiect, ale unei ființe ori ale unui peisaj pentru a-i oferi destinatarului o reprezentare asupra acestora. Descrierea poate fi:

- obiectivă, când oferă informații conforme cu realitatea;

- subiectivă, când oferă informații care constituie impresii personale ale celui care face  descrierea, putând să  exprime sentimente și emoții resimțite.

   În realizarea unei descrieri, mai întâi se numește obiectul descris, apoi se indică elementele componente ale acestuia și proprietăți partculare ale lui sau ale elementelor componente, precizând impresia generală lăsată de acesta.

   Descrierea se poate face:

- la persoana a III-a - descriere obiectivă;

- la persoana I sau a II-a - descriere subiectivă.

Descrierea artistică este textul literar care are la bază acest mod de expunere. Descrierea poate fi de tip tablou (surprinde peisaje, anotimpuri, clădiri, localități străzi, încăperi etc.) sau de tip portret;

Portretul literar este descrierea unei persoane reale sau imaginare, din perspectiva subiectivă a unui privitor, în scopul individualizării trăsăturilor morale și / sau fizice ale acesteia;

La nivel morfologic , într-o descriere predomină adjectivele și substantivele, care au rolul de a particulariza realitatea prezentată (formă, culoare, dimensiuni etc.);

Dintre figurile de stil , specifice descrierii sunt enumerația și epitetul, însă pot apărea și altele;

Indicii de timp și de spațiu au rol de a contextualiza (de a plasa într-un anume context) descrierea;

Verbele sunt, în general, la timpul prezent sau la imperfect, întrucât descrierea are, de cele mai multe ori, caracter static. În cazul descrierilor dinamice, alegerea și asocierea verbelor în structuri expresive asigură specificul stilistic al textului respectiv;

Nuanțarea raportului întreg - parte - detaliu sau insistență pe un element anume ține de perspectiva celui care realizează descrierea;

Într-o descriere subiectivă se evidențiază, implicit, punctul de vedere a celui care observă realitatea surprinsă;

Descrierea inserată într-un text narativ sau dialogat poate avea diferite funcții : explicativă, poetică, persuasivă (de a convinge), utilitară etc .;

Dintre tehnicile specifice descrierii , cele mai frecvente sunt: detaliul, contrastul, sugestia, analogia, focalizarea