Lista de traditii si obiceiurI

1. 1MARTIE

2. 8MARTIE

3 .NUNTA

4. ZIUA VINULUI

5. HRAMUL SATULUI

6. Colindatul 

7.Paştele

8.Crăciunul 

9. Șezătoarea 

10.Dansul

Sărbătoare de 1 Martie vestește sosirea primăverii, schimbarea anotimpului, dar celebrează și o tradiție veche legată de renașterea naturii.Șnurul bicolor de mărțișor agățat pe creanga unui copac înflorit

De cele mai multe ori, de șnurul alb și roșu sunt legate simboluri ale norocului,

Mărțișorul e un simbol cu tradiție în țara noastră. Acesta este reprezentat de un șnur alb și roșu și de un obiect decorativ, simbolic. Fetele și femeile poartă mărțișoarele în piept sau la mână pe toată durata lunii martie. Ghiocelul e una dintre florile care prevestec primăvara. El e dăruit pe data de 1 martie împreună cu frumoasele mărțișoare.

După ce e purtat de femei, șnurul bicolor se agață de ramurile pomilor fructiferi. Se spune că acesta va aduce belșug în casă tot restul anului.

O altă superstiție se referă la faptul că dacă persoana care leagă mărțișorul în copac își pune o dorință, aceasta va prinde contur imediat

Data de 8 martie este asociată cu primăvara, iar unul dintre principalele simboluri ale acestei zile sunt florile. Se spune că „mascota' internațională a Zilei femeii este laleaua. Aceasta reprezintă un simbol al primăverii și trebuie să fie oferită femeilor de ziua lor.

Se spune că fetele care poartă mărțișorul în perioada 1-9 martie vor avea noroc tot anul. 

Data de 8 martie este dedicată mai mult mamelor în țările baltice. Ele primesc cadouri și flori.

Nunta este o ceremonie religioasă și/sau civilă, în timpul căreia se sărbătorește începutul unei căsătorii. În mod obișnuit, nunta este un ritual care se oficializează uniunea dintre două persoane (în majoritatea țărilor lumii: de sexe diferite) în fața unei autorități civile sau/și religioase, urmată de o petrecere.

O nuntă la români presupune mult fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de nuntă au fost și vor fi nelipsite. Acestea au pe de altă parte și rolul de a-i amuza atât pe miri, cât și pe nuntași. Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au moștenit din generație în generație, astfel că unele dintre ele sunt foarte vechi.

Pe vremuri cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau cu siguranță la sate. Acolo, chiar și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță, iar ulițele satelor răsună a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin joc, cântec, chiuituri, dar și nelipsitele practici tradiționale.

Festivalul Vinului din Moldova, denumit oficial “Ziua Naţională a Vinului”, tradițional, are loc în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, dar și la vinăriile din Republică, în primul weekend din luna octombrie, după recoltarea strugurilor. Festivalul celebrează tradiţiile bogate ale vinificaţiei în Moldova, care datează cu secolul al XV-lea. Scopul manifestării constă în promovarea și consolidarea imaginii țării noastre ca un important stat vitivinicol, asigurarea suportului pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol, cunoașterea produselor vinicole, facilitarea procesului de includere a Moldovei pe traseele internaționale turistice ale vinului, atragerea investitorilor și turiștilor, sporirea consumului intern de băuturi de înaltă calitate, familiarizarea cu obiceiurile, cultura și tradițiile poporului

De Hramul satului e sărbătoare-n sat,

băieţi şi fete-n cârduri se adună

şi-n ritmuri de fanfară, pe-nserat,

în Roata vieţii-nvârt hora străbună.

Hramul localității este o sărbătoare cu tradiție veche în spațiul nostru cultural, care din an în an se serbează cu mult fast în tot mai multe sate și orașe ale țării.

Hramul satului este sărbătorit în majoritatea localităților Moldovei, odată în an, păstrînd tradițiile și obiceiurile specifice, Conform tradiției, la hram nu se invită oaspeții, cu toate că aceștia din urmă sînt așteptați cu plăcere. De hram în ospeție vin prieteni, rude, vecini din alte sate, ca urmare a unor relații  bune stabilite între sate.

În zilele premergătoare hramului gospodinele „primenesc” casa, văruiesc, fac curățenie, își pregătesc rezerve de produse alimentare pentru ospățul specific localității, ce va urma în ziua de hram. De hram se merge la Sfînta liturghie.

Hramul ca fenomen de cultură se înscrie în tradiția ospitalității în spațiul nostru cultural. În baza documentelor vremii această sărbătoare a fost remarcată ca o trăsătură constantă a moldovenilor pe parcursul ultimilor veacuri. Hramul a devenit un model cultural de viață pentru toți locuitorii țării noastre.

Cea mai importantă sărbătoare a iernii, Naşterea Domnului sau Crăciunul, aduce cu ea un obicei extraordinar de frumos și solemn - colindul. Orice om îşi amintește, în această perioadă, de vacanţele de iarnă petrecute la bunici când timpul avea parcă alt sens, iar tradițiile erau la ele acasă și aduceau, de fiecare dată, bucuria şi zâmbetul pe chipul tuturor. Când spui sărbători de iarnă, de cele mai multe ori, te gandesti la zăpada ce urmează să îmbrace totul în alb, la mirosul de cozonac făcut de bunica în cuptorul din cărămidă și la colindele, care completează atmosfera de bucurie şi emoţie sufletească, pe care abia aștepți să le asculți și să le primeşti

Paștele este cea mai importantă sărbătoare din creștinism . Comemorează învierea lui Isus, pe care Noul Testament o plasează în cele două zile de după Patimile, adică „a treia zi”. Solemnitatea, precedată de Săptămâna Mare, ultima parte a Postului Mare, începe în noaptea dinaintea Duminicii Paștelui, cu privegherea de Paște .Vopsirea sau încondeierea ouălor, înnoirea hainelor şi oferirea de cadouri aduse de Iepuraş sunt cele mai cunoscute obiceiuri de Paşte, alături de datini din unele regiuni, cum ar fi stropitul fetelor pentru a rămâne frumoase tot anul şi împodobirea porţilor caselor în care sunt fete nemăritate.

La noi, Crăciunul se sărbătorește atât pe stil nou, cât și pe stil vechi (25 decembrie și 7 ianuarie). Împodobirea bradului, pregătirea cadourilor pentru, Moș Crăciun și colindele sunt principalele tradiții ale poporului nostru. În Ajunul Crăciunului (noaptea de Crăciun) după sfânta Liturghie, în unele familii toată lumea se adună la masa festivă. Înainte de Crăciun, credincioșii postesc timp de 40 de zile.

În tradiția românească, șezătoarea este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural, care are loc în serile de iarnă. Cei care participă la șezătoare lucrează, cântă, povestesc și joacă anumite jocuri sociale. Ciclul anual al șezătorilor are loc după terminarea muncilor agricole. Este o datină veche, o adunare formată din oameni de la țară, fiind numită în unele regiuni și furcărie, habă, habără, sau sideancă. În limba maghiară era denumită fonó (furcărie). Ea avea loc în nopțile de iarnă, când se petrecea lucrând și spunând povești, ghicitori și glume.Șezătoarea era organizată de obicei în perioada iernii (în numeroase sate, frecvența acestora depășea 3 seri pe săptămână), când munca de la câmp înceta. Seara după cină, un grup de fete se adunau la un loc, „la gura sobei și la lumina unei lămpi, într-o casă apropiată (de regulă în casa unei văduve singure cu care fetele se tocmeau), își torceau fuiorul de cânepă și caierul de lână”