Carpații Orientali reprezintă unul din marile  segmente montane ale munților Carpați, și se află pe teritoriul României, Ucrainei, Slovaciei și Poloniei. Așa după cum indică și numele, Carpații Orientali se găsesc în partea estică a lanțului muntos, prezentând o varietate largă de roci, aspecte geofizice, geologice și morfologice, înălțimi, împăduriri, floră și faună.

Sunt cuprinși între limitele țării:

Carpatii Orientali

Carpații Meridionali, numiți și Alpii Transilvaniei, Alpii Transilvăneni, alături de Carpații Orientali și Carpații Occidentali reprezintă cele trei mari grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la sud, deci meridionali ca poziție) față de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor nordică.

Carpații Meridionali reprezintă cea mai masivă, tipică și spectaculoasă regiune montană a țării, având unele similitudini cu Alpii. Parte distinctă a Carpaților Meridionali, Munții Făgăraș, cei mai spectaculoși, înalți și sălbatici munți ai României, l-au inspirat pe geograful francez Emmanuel de Martonne să-i denumească și Alpii Transilvaniei, conform lucrării sale Recherches sur l'Evolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales), publicată la Paris, Editura Delagrave, 1906.

Limita lor vestică, spre Carpații Occidentali, este culoarul depresionar Cerna-Timiș-Bistra-Hațeg-Ștei-Orăștie, iar limita lor estică o reprezintă Valea Prahovei și Valea Timișului din județul Brașov. Totuși, cel puțin delimitarea față de Carpații Orientali - dacă nu și cea față de Carpații Occidentali - variază in funcție de școala de care aparțin diverșii geografi care fac împărțirea. Limita sudică a Carpaților Meridionali o reprezintă un abrupt major format din trei grupe: Subcarpații Curburii, Subcarpații Getici și Podișul Mehedinți.