Cuprins:

Textul Evangheliei

Înțelesul minunii

Pâinea cea de toate zilele

Importanța pâinii la slujbe

Cele patru gesturi ale Sfintei Liturghii

Artosul sau litia- pâinea binecuvântată

Poveste cu tâlc

„Şi ieşind, a văzut mulțime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi pești. Şi El a zis: Aduceți-Mi-le aici. Şi poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi pești şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. Şi au mâncat toți şi s-au săturat şi au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor. Iar dând drumul mulțimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. 

Şi, făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, poruncește să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.”(Matei, 14,14-34)

Sfinții evangheliști spun că această minune sa petrecut după vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda. Domnul Iisus a plecat în Galileea, în locul numit Tabgha, și a predicat oamenilor, care au venit cu miile să Îl asculte. De asemenea, minunea sa petrecut în apropierea Paștelui evreilor, sărbătoarea ce amintea de mana primită din cer ca hrană timp de 40 de ani. De aici, înțelegem că acei oameni au primit două tipuri de hrană, mai întâi  hrana duhovnicească , aceasta fiind cuvintele și învățăturile Domnului. Faptul că nu au plecat până să seara arată harul deosebit de ce încălzea inimile ascultându-L. Cealaltă hrană este  hrana materială , pâine și pește, dar și aceasta este primită în urma rugăciunii și binecuvântării.

Un alt înțeles, îl desprindem privind cu atenție mozaicul din Biserica Înmulțirii pâinilor. În coș sunt doar patru pâini, unde este a cincea? Domnul Hristos este „ a cincea pâine”. El va da Trupul Său spre mâncare spre viața veșnică, fapt prefigurat prin această minune.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Tatăl nostru sau Rugăciunea Domnească este rugăciunea prin care Domnul ne-a învățat cum să ne rugăm. Printre cererile esențiale ale vieții este cuprinsă și acesta legată de nevoia zilnică de hrană. În unele traduceri este formulată ”pâinea noastră cea spre ființă” ceea ce arată prioritatea pâinii văzută ca hrană spirituală. 

Responsabilitatea socială

Este un mesaj clar al evangheliei de astăzi. Poate că, pentru mine personal, pâinea nu este o prioritate, dar pentru celălalt este. Asigurarea celor de trebuință vieții este o datorie și o responsabilitate după cum Apostolul Pavel învață„ cine nu lucrează, nici să nu mănânce”. Un alt semn al responsabilității este evitarea risipei alimentare, Mântuitorul zicând apostolilor după ce au mâncat: „ adunați fărâmiturile, ca să nu se piardă ceva”(Ioan, 6-12).

Câte denumiri pentru pâine avem în slujbele noastre?

prescură- pâinea oferită ca dar în slujba Sfintei Liturghii

anafură- prescura binecuvântată, se consumă pe nemîncate

Agneț- prescura care preînchipuie pe Mântuitorul în timpul Sfintei Liturghii

artos/litie- pâine dulce adusă spre binecuvântare la slujba de seară de dinaintea unei sărbători

paști- pâine amestecată cu vin și sfințită cu apă sfințită de Înviere

colac- pâine în formă de cruce sau de cerc oferită ca pomană pentru cei adormiți

Importanța pâinii

 Dintotdeauna omul a adus ofrande și jertfe lui Dumnezeu ca mulțumire sau ca cererea a binecuvântării și a iertării de păcate. În cultul nostru, darurile de pâine și vin ocupă un loc central. Pâinea pentru altar trebuie să fie făcută dintr-o făină aleasă din cel mai bun grâu, amestecată doar cu sare și apă, și frământată cu rugăciune. Pâinea și vinul sunt alimente esențiale, proprii omului, deoarece nu sunt luate ca atare din natură, ci obținerea lor necesită un efort special de prelucrare. Sunt alimente esențiale pentru că ne întrețin și ne bucură viața biologică, de aceea, pot să ne ofere o imagine a întregii hrane, și ne simbolizează viața. Așadar, aducând pâine și vin la Sfânta Liturghie noi aducem și îi dăruim lui Dumnezeu propria noastră viață, pe noi înșine, și acesta este cel mai prețios dar pe care-l putem face.

La Cina cea de Taină, Domnul a repetat cele patru gesturi ritualice de la înmulțirea pâinilor, a luat, a mulțumit, a frânt și a dat, însă pâinea acum primește un chip nou, Trupul Său.