Dedic această carte doamnei mele învățătoare și colegilor mei

  Într-o zi ploioasa de primăvară, 3 frați se jucau șah.În timp ce fratele cel mare,Lucian,se gândea cum poate muta un pion ,Mihai și Ștefan , ceilalți doi frați, au auzit un sunet ciudat.Se gândeau că este doar vântul , așa că nu au băgat de seamă.Au reușit să se joace 10 minute,dar apoi acel sunet se auzea și mai tare.Fratele cel mic se gândea că poate s-a întâmplat ceva așa că a mers să verifice.A deschis ușa de la intrare, dar și-a dat seama că acel sunet venea din camera lor.După ce a ajuns în cameră, a văzut că oglinda era spartă și curgea apă din ea.El i-a chemat pe Lucian și pe Mihai ca să le poată arăta oglinda.Cei 3 frați s-au speriat, dar erau atât de curioși să vadă ce e acolo,încât și-au luat costumele de baie și au intrat în oglindă.

Ce au văzut acolo i-a șocat.Era o corabie scufundată. Lucian a mers să verifice dacă se află ceva în corabie ,în timp ce ceilalți doi frați căutau prin nisip.În timp ce căuta,Lucian a găsit un indiciu pe care scria...                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          -Cine să mă prindă?!se gândea Lucian.                                 În acel moment Lucian i-a chemat cât de repede a putut pe Mihai și pe Ștefan ca să le poată arăta  indiciul găsit.

  Urmează vocea PÂNĂ NU TE PRINDE!

După ce a văzut indiciul ,Mihai a spus...                                   -Și acum ce...stați puțin, auziți și voi ce aud și eu?                  -Cred că este vocea!Haide să o urmăm!a zis Lucian.            -Ce voce,că eu nici nu știu să citesc!a exclamat Ștefan.        -Doar vino după noi.                                                                 Copiii au urmărit vocea și au ajuns într-o grădină , lângă o casă neagră ca abanosul.Înăuntrul casei era un bilețel murdar și vechi pe care scria...

Aveți mare grijă ce decizii luați!

-Presupun că o să avem grijă!a râs Mihai.                          -Gata cu glumele,Mihai.Acum chiar trebuie să rezolvăm acest mister. a răspuns Lucian.                               

    Cei 3 frați au auzit iarăși acea voce enervantă.STAI PUȚIN VOCEA MEA E ENER....pardon...haide să continuăm povestea noastră.Copiii au intrat într-un dormitor. Ei și-au dat seama că vocea venea nu din dormitor ci din baie.În drum spre baie Ștefan a spus...           -Nu suntem deloc buni la găsitul vocii. Niciodată nu o găsim din prima încercare.                                                   -Adevărat. Va trebui să ne mai antrenăm puțin cu încă niște sunete.a recunoscut Lucian.                                        -Bine. Ne vom antrena mai târziu.Acum nu avem timp.

Oare ce indiciu va fi aici?