Cuprins:

-defrisarea padurilor

-suprapasunatul

-supraexploatarea resurselor oceanice

 Civilizaţia actuală foloseşte aproape toate resursele naturale pentru a le transformaîn bunuri care servesc la creşterea gradului de confort al oamenilor.Resursele naturale cuprind orice componentă din mediul natural ca: apa, solul, plantele,animalele, resursele minerale ale subsolului etc.

           Defrisarea Padurilor

Defrișarea pădurilor este o intervenție umană cu grave consecințe la nivel global, printre care schimbările climatice, deșertificarea, eroziunea solului, inundațiile, creșterea gazelor cu efect de seră în atmosferă, precum și anumite probleme sociale. Pădurile acoperă mai mult de 30% din suprafața terestră a Pământului, potrivit organizației World Wildlife Fund (WWF), iar situația devine tot mai dificil de gestionat.

Cea mai cunoscută consecință a defrișărilor este reducerea biodiversității, pădurile reprezentând unele dintre cele mai veritabile centre ale biodiversităţii. De la mamifere, la păsări, insecte, amfibieni sau plante, pădurea găzduiește multe specii rare și fragile

Circa 80% din animalele și plantele terestre ale Pământului trăiesc în păduri. Prin distrugerea pădurilor, activitățile umane pun în pericol ecosisteme întregi, creează dezechilibre naturale și pun viața în pericol.

            Suprapasunatul

Suprapășunatul este un fenomen de distrugere a covorului vegetal dintr-un ecosistem ca urmare a procesului de pășunare intensivă de către animalele erbivore . Suprapășunatul poate fi definit ca o pașterea a unui număr mare de animalele erbivore (domestice sau sălbatice)

pentru o perioadă lungă de timp pe un teren incapabil de a reconstitui vegetația sa, sau pașterea animalelor erbivore pe terenuri (de ex. pante) care nu sunt adaptate pentru pășunat, din cauza unor parametri fizici . Pășunatul excesiv de multe ori duce la eroziunea solului, distrugerea vegetației, deșertificare și altor probleme asociate cu aceste procese.