Când eram mic îmi plăcea să mă plimb pe faleză. Dar pe nepusă masă un țunami cu valuri cât munții mă luară în mare. Împreună cu o corabie. Am reușit să mă salvez urcându-mă pe ea. Epuizat, am adormit.

Când m-am trezit, ajunsesem pe o insulă pustie. Primul lucru pe care l-am văzut a fost o cască de luptă veche. 

 Pantofii îmi căzuseră în timp ce înotam.

Apoi am văzut o altă corabie.

Apoi am ajuns într-un sat necunoscut.

  Toți cavalerii se strângeau în jurul meu.

Apoi am văzut o fată care cred că avea aceeași soartă ca și mine. Apoi am întrebat-o...

Ce cauți tu aici?

Am fost luată de apă la fel ca tine.

De unde..

SSS! Este cineva aici.

Fugi!!!

Stați pe loc.

Crede că am venit să ajutăm în luptă.

Ne-a pierdut urma. Voia să ne prindă, lucrează pentru pentru marele vrăjitor al întunericului. Acesta vrea să distrugă cetatea luminii. Distrugând echilibrul dintre noapte și zi.

Ce legătură avem noi cu asta.

Eu o să plec de aici.

Nu poți, este o vrajă care te leagă de insulă pentru totdeauna. Mai este o șansă să plecăm de-aicea, trebuie să-l învingem pe vrăjitorul întunericului.

Cum putem face asta?

Trebuie să recuperăm coiful pierdut, dar doar un elf poate să-l folosească. Presupun că tu nu știai că ești un elf.

Apoi m-am gândit la coiful pe care îl văzusem când ajunsesem.

Nu știam asta, cred că știu unde este coiful. Am arătat spre coiful pe care îl văzusem când ajunsesem pe insulă.