Alexandru Ioan Cuza (sau  Alexandru Ioan I ; n.  20 martie  1820 ,  Bârlad ,  Moldova - d.  15 mai  1873 ,  Heidelberg ,  Germania ) a fost primul  domnitor al  Principatelor Unite și al statului național  al României . Prin alegerea sa ca domn al  Moldovei , la  5 ianuarie 1859, și al  României , la  24 ianuarie  1859,  s-a realizat Unirea celor două principate .   

Ales domnitor, Cuza a desfășurat o activitate politică și diplomatică susținută pentru recunoașterea Unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea Suzerană in special Imperiul Otoman și Puterile Garante și apoi pentru finalizarea Unirii  Principatelor Române prin realizarea unitate constituțională și administrativă. Acest lucru a fost realizat în ianuarie  1862 , când Moldova și Țara Românească au format statul român unitar modern, adoptând oficial numele de România, cu capitala la  București , cu o singură adunare și un singur  guvern .

În  1866 , o largă coaliție a partidelor vremii, cunoscută sub numele de  Coaliția Monstruoasă datorită orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-a obligat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice.

Alexandru Ioan Cuza a fost militar de profesie.

A luat din averile mănăstirilor și a dat pământ țăranilor.

A îființat " Universitatea din București și din Iași".

Tricolorul a devenit Steagul României.

A apronat legea prin care învățământul primar era obligatoriu și gratuit.

A aprobat prima lege fundamentală românească, numită Constituție, care stabilea organizarea țării.

    Faptele sale: