Cu mii de ani în urmă, oamenii din Egipt și Grecia Antică au început să folosească dispozitive pentru a măsura timpul. Printre primele invenții au fost cadranul solar, care folosea umbra Soarelui, și clepsidra, care măsura timpul cu ajutorul apei. Erau simple, dar foarte utile pentru acele vremuri.

Încă de acum patru milenii, babilonienii, în poemul epic Enuma Eliș, prezentau un model de calendar alcătuit din 12 luni de câte 30 de zile. Acest mod de măsurare a timpului corespundea sistemului lor de numărare sexagesimal, care ulterior se transformă în cel duodecimal (care ulterior va fi utilizat pentru numerotarea orelor). De asemenea, prin 3000 î.Hr., sumerienii iau ca reper perioadele de repetiție a fluxurilor și refluxurilor. Aceștia introduc și calendarul lunar cam prin 2000 î.Hr. Începând cu 700 î.Hr., asirienii încep să utilizeze calendarul lunar.

Ceasurile de buzunar și de mână 

În secolele XVII-XVIII, ceasurile au devenit mai mici și mai portabile, luând forma ceasurilor de buzunar. Acestea erau accesorii elegante, ținute de bărbați și femei din înalta societate. În secolul XIX, ceasurile de mână au devenit populare, fiind mai practice și mai convenabile.

Ceasurile electrice

În anii 1900, oamenii de știință au inventat ceasurile electrice. Acestea foloseau o baterie pentru a mișca mecanismul intern, ceea ce le-a făcut mai precise și mai ușor de întreținut. A fost un pas important spre ceasurile moderne.