Primii ani și educația
Deși familia sa era săracă și abia putea să îi ofere o educație formală, Lincoln s-a dovedit a fi un autodidact pasionat. A citit tot ce a putut găsi, de la Biblie la lucrări de drept, și a fost fascinat de orice carte care îi oferea cunoștințe noi. Această pasiune pentru învățătură l-a condus spre o carieră în avocatură, iar mai târziu, spre politică. În 1834, Lincoln a fost ales pentru prima dată în Adunarea Generală din Illinois, marcând începutul carierei sale politice.

La începutul anilor 1830, Lincoln s-a mutat în New Salem, Illinois, unde a lucrat în diverse domenii, inclusiv ca tăietor de lemne, magazioner și curier pe râuri. Aceste experiențe l-au expus la diferite straturi ale societății, oferindu-i o înțelegere mai profundă a problemelor și nevoilor oamenilor obișnuiți. Atras de viața publică, Lincoln a început să participe la întâlnirile comunității și a câștigat o anumită notorietate pentru inteligența și simțul său de umor.

În 1834, a fost ales pentru prima dată în Adunarea Generală din Illinois, marcând începutul carierei sale politice. În timpul mandatului său, a început să studieze dreptul pe cont propriu și, în cele din urmă, a devenit avocat. Cariera sa de avocat l-a ajutat să se perfecționeze în arta argumentării și a retoricii, ceea ce s-a dovedit de mare folos în cariera politică ulterioară. Cazurile la care lucra îi ofereau o perspectivă asupra problemelor sociale și economice ale vremii, și l-au convins de importanța dreptății și echității în fața legii.

Odată cu creșterea tensiunilor din cauza problemei sclaviei, Lincoln a început să-și facă cunoscute opiniile anti-sclavagiste. La acea vreme, societatea americană era profund divizată: nordul era în mare parte industrializat și anti-sclavagist, în timp ce sudul agricol depindea de munca sclavilor și susținea vehement continuarea acesteia.

Lincoln a aderat la Partidul Republican, un partid nou format în 1854, care s-a opus extinderii sclaviei în teritoriile noi. Discursurile sale publice și claritatea pozițiilor sale morale au atras rapid atenția la nivel național. Celebra serie de dezbateri publice dintre Lincoln și senatorul democrat Stephen A. Douglas, din 1858, cunoscută sub numele de Dezbaterile Lincoln-Douglas, a pus în prim-plan problema sclaviei și a drepturilor statelor, dar și viziunea sa despre democrație și drepturile omului.

Deși Lincoln a pierdut alegerile pentru Senat, dezbaterile i-au consolidat reputația națională, arătându-l ca pe un lider echilibrat și principial, capabil să apere o cauză justă cu demnitate și rațiune. În timpul acestor dezbateri, Lincoln a formulat celebrele sale cuvinte: „O casă dezbinată nu poate sta în picioare”. Această frază simboliza credința lui profundă că țara nu va putea supraviețui ca națiune dacă rămâne divizată de problema sclaviei.