Într-un sat vesel și colorat, trăia un băiețel pe nume Piti. Toată lumea îl recunoștea după pălăria lui verde cu pană roșie. El avea un prieten loial – un cățeluș jucăuș numit Otis. În fiecare zi, cei doi explorau ulițele satului și ajutau pe oricine avea nevoie.

    Într-o dimineață, pe când se pregăteau de o nouă plimbare, ceva neașteptat le-a schimbat planurile.

    Pe semnul de lemn din fața casei, atârna o scrisoare cu sigiliul primarului. Căţeluş lătră agitat. Piti o citi cu voce tare:

    „Ajutor! Comoara satului a dispărut! Cine o găsește va fi eroul nostru! – Primarul.”

    Fără să stea pe gânduri, cei doi s-au hotărât să pornească în căutarea comorii. Prima pistă i-a dus în grădina din spatele bisericii.

    În grădină, o floare roz s-a mișcat brusc și a început să vorbească:

    — Comoara a fost furată de Bufniţa Vicleană! A zburat spre pădurea de la marginea satului!

    Piti a mulțumit florii, iar Otis a dat din coadă. Dar drumul spre pădure era plin de obstacole. Primul le-a apărut chiar la ieșirea din grădină.

      O umbră năstrușnică le-a ieșit în cale și a început să le copieze fiecare mișcare.

    — Dacă mă prindeți, puteți merge mai departe! – chicoti umbra.

    Piti și Otis au alergat, au făcut tumbe, apoi au sărit în același timp. Umbra s-a topit în razele soarelui și a lăsat în urmă o hartă colorată ce ducea spre un râu misterios.

Ajunși la râu, cei doi au găsit un pod format din plăci viu colorate.

— Treceți doar dacă știți culorile curcubeului, în ordine! – le spuse o voce ascunsă în apă.

— Roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet! – a spus Piti sigur.

Când au pășit corect, podul s-a luminat. Dar pe malul celălalt, îi aștepta ceva… neobișnuit.

    Un ceas uriaș alerga prin poiană, tropăind cu limba minutelor în aer.

    — Prindeți timpul, altfel nu veți ajunge la Bufniță la timp! – strigă o vrăbiuță dintr-un copac.

    Otis a sprintat și a prins limba ceasului cu dinții. Ceasul s-a oprit și a murmurat:

    — Mergeți mai departe… dar aveți grijă, timpul e prețios!

Următoarea provocare nu era de alergat, ci de ascultat.