Domnul Vacanță și 

Ghicitorile Călătoare

Era o zi caldă de vară, ia

Era o zi caldă de vară, iar școala tocmai se încheiase. Dragoș, Vlad și Rareș stăteau pe o bancă sub un copac mare, visând cu ochii deschiși.

r școala tocmai se încheiase. Dragoș, Vlad și Rareș stăteau pe o bancă sub un copac mare, visând cu ochii deschiși.

– Ce-ați vrea să faceți în vacanță? întrebă Vlad.

– Eu vreau să merg la munte și să urc până sus, în vârf! spuse Dragoș.

– Eu vreau la mare! răspunse Rareș. Să mă joc în nisip și să fac castele! 

– Dar dacă am putea face toate astea? zise Vlad cu bucurie.

Deodată, o rază de lumină coborî din cer. În fața lor apăru un tânăr cu căciulă colorată, o geantă plină cu hărți și un zâmbet larg cât o zi de vară.

– Bunăăă! Eu sunt Domnul Vacanță, prietenul copiilor care visează la aventuri!

– Dar ca să pornim într-o aventură, trebuie să-mi răspundeți de fiecare dată la o ghicitoare! zise Domnul Vacanță chicotind.

Copiii îl priveau cu ochii mari.

“Nu are picioare, dar urcă și coboară,
 Îl vezi sus, printre nori, e răcoros și te înfioară.”

– Hai, spune! strigară toți trei.

Muntele !! Răspunde Dragoș

– Bravo! De această dată vom călători cu trenul spre munte!

ZBANG! Apăru un tren magic și copiii se treziră pe poteci, cu flori de munte și păsări cântătoare.

După ce se jucară pe munte, Domnul Vacanță le spuse:

– Sunteți pregătiți pentru următoarea ghicitoare?

Daaaaa!!

Daaaaaaa!!!

Daaa 

“E albastră și se întinde cât vezi cu ochii,
 Te răcorește vara și te joacă-n valuri.”