DESPRE CARTE:

      Adina Popesc își povestește copilăria petrecută alături de părinții ei, copiii din spatele blocului, bunicii și verișoarele ei. 

     Expedițiile pe munte cu Anton și vacanțele la mare o fac pe autoare să își amintească, cu drag, de vârsta inocenței. 

    Merge, o dată pe lună, cu Anton la munte cu trenul personal. Acesta îi spune ''tren de plăcere'', deoarece nu-l duce pe el la serviciu și nici pe Adina la școală.

    Își exprimă iubirea față de bunicii săi, spunând că bunica sa este un înger, la fel ca în rugăciunea ''Înger, îngerașul meu''. Își descrie bunicul ca fiind un om bun și îl admiră pentru participarea sa în război.

    La Cluj, în spatele blocului bunicilor Adinei, se organiza Olimpiada de gimnastică. Fac exerciții ca

șpagatul, lumânarea și flic-flac.

    În așa fel, Adina ajunge să scrie, ca adult, despre amintirile din copilărie, la timpul prezent, demonstrând impactul  pozitiv pe care le-au avut acestea asupra ei.

MESAJUL CĂRȚII

    Prin acest roman, autoarea vrea să  

exprime faptul că vârsta copilăriei este cea

mai frumoasă perioadă a vieții noastre. 

Adina ne învață să ne bucurăm de această

vârstă, căci nu o vom mai putea trăi pentru mult timp. Amintirile pe care le creăm acum, vor rămâne în sufletul nostru mereu, atât timp cât știm să apreciem ce avem. Scriitoarea vrea să-i stârnească cititorului dorința de a-și trăi copilăria, pentru a-și putea aminti mai târziu de această perioadă, cu dor și drag, așa cum face ea.

    De asemenea, Adina ne învață să apreciem tot ce fac părinții sau bunicii noștri pentru noi. Ajunge să își considere bunica cel mai bun om pe care l-a cunoscut vreodată, demonstrând că vârsta copilăriei ne oferă lecții de viață.