A fost odată ca niciodată într-o ţară care se numea Morfologia, un împărat pe nume Substantiv. Acesta avea 5 fii: Nominativ, Acuzativ, Dativ, Genitiv şi Vocativ. Pentru a verifica vrednicia fiecărui fiu, împăratul i-a trimis în lume timp de un an, apoi în funcţie de bogăţiile cu care se întorceau, le dăruia ranguri înalte pe care le-a numit FUNCȚII

SINTACTICE.

Împăratul Substantiv

ACUZATIV

NOMINATIV

GENITIV

DATIV

VOCATIV

    Astfel, împlinindu-se vremea, primul fiu, NOMINATIV, a venit la tatăl său şi i-a adus 2 pietre preţioase pe care le-a numit Cine? şi Ce? Împăratul s-a bucurat şi, 

lăudându-l, i-a oferit funcţiile sintactice de Subiect şi Nume predicativ

    Apoi, a venit al doilea fiu, ACUZATIV, care s-a dovedit a fi cel mai vrednic. Acesta a adus un cufăr cu o mulţime de diamante. Pentru diamantele Pe cine? și Ce? a primit funcţia sintactică de COMPLEMENT DIRECT, pentru diamantele Pentru cine?, Cu cine?, Despre cine? a primit funcţia sintactică de COMPLEMENT PREPOZIȚIONAL, iar pentru diamantele Cum?, Unde?, Când? a primit funcţia de CIRCUMSTANȚIALE. În cufăr, împăratul a găsit şi câteva smaralde Care?, Ce fel de?, Câți?, Câte?, iar pentru acestea i-a oferit funcţia de ATRIBUT.

Pe cine? Ce? CD

Pentru cine? 

Despre cine? 

Cu cine? CP

BOGĂȚIILE- FUNCȚIILE SINTACTICE ALE ACUZATIVULUI

=

CUM? Circumstanțial de mod

UNDE? Circumstanțial de loc

CÂND? Circumstanțial de timp

CARE? 

CE FEL DE?  CÂȚI? CÂTE?

Atribut substantival prepozițional

    Dativul, al treilea fiu, pentru că îi plăcea tâmplăria asemenea fratelui său Genitiv, a venit cu un CUI de aur, iar pentru acesta a primit funcţia sintactică de COMPLEMENT INDIRECT.

CUI? Complement indirect

    Genitivul a fost însă mai ambiţios decât Dativul şi a găsit 4 cuie de aur: A cui?, Al cui?, Ai cui?, Ale cui? primind astfel funcţia de Atribut substantival genitival.

A CUI? 

AL CUI? 

ALE CUI?

AI CUI?

Atribut substantival genitival

    Vocativul, cel mai mic, dar şi cel mai leneş dintre fiii împăratului, s-a înfăţişat înaintea tatălui său, cu mâinile goale, justificându-se că nu avut timp destul pentru a putea găsi ceva.

    Atunci, împăratul, supărându-se, l-a certat spunându-i: „Vocative, să pleci din faţa mea! Sunt

foarte supărat pe tine, iar pentru aceasta nu-ţi dau nicio funcţie sintactică!”