— Fetelor, să nu uitați! Pentru săptămâna viitoare vreau un proiect diferit despre corpul uman — ceva creativ, nu doar definiții învățate pe de rost, spuse doamna profesoară, în timp ce își strângea materialele de pe catedră.

Andreea își lăsă capul pe bancă și oftă.

— Serios acum… cum să faci corpul uman interesant?

— Poate intrăm în el și vedem direct cum funcționează, glumi Crina, râzând.

Andreea își ridică privirea din caiet.

— Să știi că n-ar fi chiar rău. Mi se pare imposibil să îmi imaginez cum niște celule atât de mici pot forma un organism întreg.

Proiect diferit: corpul uman.

Nu e foarte interesant...

După ore, cele doua au rămas în laborator cu scopul de a căuta idei pentru proiect. Printre microscoape, modele anatomice și cutii prăfuite, Andreea observă o cutie metalică mică, ascunsă într-un colț al raftului.

— Ați văzut asta până acum? întrebă ea, ștergând praful de pe capac.

Pe cutie era gravat un mesaj ciudat: „Pentru cei care vor să descopere lumea din interior.”

Crina apăsă din greșeală un buton minuscul aflat pe lateral. În aceeași clipă, laboratorul începu să se învârtă, iar o lumină albastră le înconjură.

— Crina… cred că ne micșorăm! strigă Andreea.

NE MICȘORĂM!

AJUTOR!!!

Lumina albastră dispăru treptat, iar cele doua fete se ridicară cu grijă de pe o suprafață moale și strălucitoare. În jurul lor, totul părea uriaș. Pereții din jur se mișcau lent, iar structuri necunoscute pluteau într-un lichid transparent.

— Unde… unde suntem? întrebă Crina, privind în jur speriată.

O lumină se aprinse pe capsula metalică, iar o voce robotică se auzi:

— Bun venit în corpul uman. Prima destinație: CELULA — unitatea structurală și funcțională de bază a vieții.

Nu celula este mare, noi suntem extrem de mici acum...

O celula? Dar este imensa!

În fața lor apăru o sferă mare, delimitată de un înveliș subțire și flexibil.

— Aceasta este membrana celulară, anunță vocea. Ea controlează ce intră și ce iese din celulă și protejează conținutul acesteia.

— Deci este ca zidul unei cetăți? întrebă Andreea.

— Mai degrabă ca un portar foarte atent, exact ca acela din liceul nostru, spuse Crina zâmbind.

Cele doua porniră mai departe și observară sute de

structuri ciudate aflate într-o mișcare continuă.

— Parcă suntem într-un oraș microscopic, șopti Andreea.

— Atenție! se auzi vocea capsulei. Vă aflați lângă mitocondrie — centrala energetică a celulei.

— Adică locul unde se produce energia necesară vieții? întrebă Crina.

— Exact. Fără mitocondrii, majoritatea activităților celulare nu ar putea avea loc.

Ce este acela?

În depărtare, o structură uriașă și rotundă domina întreaga celulă.

— Ce este acela? întrebă Andreea.

Vocea răspunse calm:

— Nucleul. Centrul de comandă al celulei. Acolo se află informația genetică ce coordonează funcționarea întregii celule.

Cele doua se priviră uimite.

— Și noi credeam că biologia înseamnă doar lecții și desene în caiet… spuse Crina.

Locul începu să lumineze din nou.

— Pregătiți-vă. Următoarea etapă: descoperirea modului în care milioane de celule formează țesuturi.