În pădure a sosit toamna.

Frunzele copacilor s-au colorat în galben, portocaliu, roșu și maro. Unele frunze au început să cadă și să danseze în bătaia vântului.

— Vâjjj, vâjjjj! făcea vântul printre copaci.

Diminețile erau mai reci, iar animalele se pregătesc pentru iarnă.

Într-un stejar bătrân locuia Rița, o veveriță veselă și harnică.

În fiecare dimineață, Rița ieșea din scorbură și pornea prin pădure.

Ea căuta alune, nuci și ghinde.

— Trebuie să strâng provizii pentru zilele reci! spunea Rița.

Cu lăbuțele ei mici, aduna hrana și o ducea în scorbură.

Rița găsi o alună mare, ascunsă printre frunzele uscate.

— Ce alună gustoasă! spuse ea bucuroasă.

Apoi mai găsi două nuci și câteva ghinde.

Le adună pe toate și le ascunse cu grijă în locuri sigure.

Rița știa că, atunci când va fi frig și zăpadă, rezervele de hrană îi vor fi de mare ajutor.

Pe cărarea acoperită cu frunze apăru Aricel, ariciul.

— Bună, Rița! Ce faci?

— Strâng hrană pentru iarnă. Tu ce faci?

— Eu îmi pregătesc un adăpost călduros. Caut frunze uscate și moi pentru culcușul meu.

Rița îl ajută să strângă frunzele.

— Mulțumesc, Rița! Acum am un culcuș moale și călduros.

Mai departe, prietenii îl întâlniră pe Pufi, iepurașul.

Pufi căuta prin iarbă și printre tufe.

— Ce faci, Pufi? întrebă Rița.

— Caut hrană și mă bucur de zilele frumoase de toamnă.

Pufi le arătă prietenilor câteva plante și frunze pe care le mânca.

— Toamna trebuie să fim harnici și atenți! spuse el.

Dintr-un copac se auzi:

— Cip-cirip! Cip-cirip!

Era Mira, o pasăre mică și veselă.

— Eu mă pregătesc să plec într-un loc mai cald, le spuse ea.

— De ce pleci? întrebă Rița.

— Pentru că vine frigul. Eu și celelalte păsări vom călători spre ținuturi mai calde.

Rița o privi cu admirație.

— Drum bun, Mira! Să te întorci cu bine!