Mediul acvatic este mult mai complex decat mediul terestru si aerian prin faptul ca dependenta

dintre mediu si organism

este mult mai stransa la vietuitoarele acvatice decat la cele terestre.

Inotul este modul de deplasare al multor tetrapode care activeaza in apa permanent , temporar sau

acidental.

Propulsia este asigurata de ondularea corpului , de vaslire sau de ambele mijloace.

Forma hidrodinamica permite inaintarea cu un consum minim de energie

1.Scheletul inotatoarelor la pesti:

- Structura membrelor este in stransa legatura cu modul de locomotie, care este tipic

acvatic.

- Inotatoarele neperechi (dorsala, codala si anala) au un schelet format din raze externe

osoase ce sustin o membrana tegumentara.

- Inotatoarele perechi sunt formate din structuri osoase ale

centurilor si structuri ale partilor libere ale inotatoarelor.

- Prin intermediul centurilor scapulara si pelviana,

inotatoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului si musculatura.

Pestii au mai multe tipuri de inotatoare, fiecare avand un rol precis. Forma si numarul lor servesc

uneori la clasificarea in diferite familii. Se disting inotatoare impare, reprezentate de un unic

exemplar, mai ales dorsala si anala. Ele servers la stabilizarea pestelui la oprire sau la viteza mica; ele

sunt repliate la viteze mai mari. Inotatoarea codala (impropriu numita codala) joaca, impreuna cu

partea posterioara a corpului, un rol de propulsie. La unele specii, mai ales la familiile Caracidelor si la

pestii-pisica (welse/sanitari), exista o mica inotatoare suplimentara intre dorsala si codala care poarta

numele de inotatoare adipoasa, neavand nici o utilitate reala, ea reprezentand un simplu rudiment.