La 5 august 1922, in comuna Silistea-Gumesti, plasa Balaci, judetul Teleorman, se naste Marin Preda, fiu al lui Tudor Calarasu, ”de profesie plugar”, si al Joitei Preda. Copilul va purta numele mamei, intrucat parintii nu incheiasera o casatorie legala, numai astfel Joita Preda putea primi pensie in continuare ca vaduva de razboi. Joita venea cu doua fete din prima casatorie: Maria si Mita (Tita). Tudor Calarasu avea si el trei baieti cu prima sotie care-i murise. Copilul Marin Preda isi petrece copilaria in aceasta familie numeroasa care – in ciuda celor doua loturi de pamant ”primite la improprietarire” – nu este lipsita de griji.

In septembrie 1929, invatatorul Ionel Teodorescu il inscrie pe Marin Preda in clasa I, insa tatal, care si-a dat copiii la scoala numai la virsta de 8 ani, nu-l lasa sa frecventeze. Anul urmator este reinscris in clasa I, la Scoala primara din satul natal. Dar, ca in orice familie de la tara, copilul participa si la treburile gospodaresti (pazitul vitelor, munca la camp), ceea ce face ca in primele clase sa absenteze adesea de la scoala. Dar treptat-treptat, se dovedeste printre elevii cei mai buni din seria sa, obtinand premiul cu coronita (scena evocata in Morometii).

Anul 1933 – 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viata scolarului: tatal nu-i mai poate cumpara carti si se imbolnaveste de malarie. Invatatorul ii arata multa bunavointa, il ajuta sa termine anul scolar si-i imprumuta carti. Cand nu gaseste carti noi in sat, merge sa imprumute in comunele vecine: ”Cum adica – exclamase odata tatal surprins – sa faci treizeci de kilometri pana la Recea, dupa o carte, domnule?! Dar ce, e aurita? Si sa-l fi pus la o treaba mai mica decat asta, ar fi iesit galagie mare”. Cu rugaminti repetate si insistente, obtine de la mama sa promisiunea ca il va convinge pe tatal sau sa-l dea la ”scoala de invatatori”.

Intre 1934 – 1937 urmeaza clasele V – VII, avandu-l ca invatator pe Ion Georgescu din Balaci, un sat vecin. Dascalul isi va reaminti la batranete ca elevul Marin Preda ”era un visator in clasa”, dar ”se descurca bine, la scris”, la o tema data despre Unirea Principatelor facand o ”lucrare senzationala”.

Termina clasa a VII-a cu media generala 9,78. Examenul pentru obtinerea certificatului de absolvire a sapte clase il sustine la Scoala de centru din Ciolanesti (o comuna la zece kilometri distanta de Silistea-Gumesti). La 18 iunie i se elibereaza certificatul nr. 71 de absolvire a sapte clase primare, cu media generala pe obiecte 9,15.

In 1937, evitand Scoala Normala din Turnu-Magurele (pe atunci, resedinta judetului Teleorman), unde taxele erau prea mari, se prezinta la Scoala Normala din Campulung-Muscel, dar este respins la vizita medicala din cauza miopiei. Tatal intentioneaza acum sa-l dea la o scoala de meserii. Intervine insa salvator librarul Constantin Paun din Mirosi, de la care elevul Marin Preda isi procura carti, si il duce la Scoala Normala din Abrud, unde reuseste la examenul de bursa cu nota 10. Se integreaza vietii de normalist internist, este multumit de profesori, se impaca bine cu colegii ardeleni si petrece vacanta de iarna a anului 1939 la un coleg din Abrud.

In toamna lui 1939 este transferat la Scoala Normala din Cristur-Odorhei, unde isi continua studiile inca un an. Ca si la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, romana si chiar matematici. In sedintele Societatii literare din scoala este remarcat de profesorul Justin Salantiu, care ii prezice ca ”va ajunge un mare scriitor”, in cadrul societatii scrie si citeste cateva schite. O compunere care avea ca erou chiar pe tatal sau, aleasa pentru a fi publicata in revista scolii ramane nepublicata, revista preconizata nu mai apare datorita evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viata transilvana vor fi evocati in ”Viata ca o prada” si in ”Cel mai iubit dintre pamanteni'' .

In ianuarie 1941 asista la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare si ale reprimarii ei de catre Ion Antonescu. Intra in contact cu refugiatii ardeleni si se intalneste cu silistenii lui stabiliti in Bucuresti. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii in”Delirul” si in ”Viata ca o prada”.

La sfarsitul anului scolar 1940-1941 (urmat si cu ajutorul directorului scolii), sustine examenul de capacitate, insa datorita greutatilor materiale se hotaraste sa renunte la scoala.

In timpul verii nu mai revine in sat: ”Aveam impresia ca daca ma intorc, n-o sa mai pot pleca”. Nereusind sa publice nimic si nici sa-si gaseasca o slujba, Marin Preda o duce din ce in ce mai greu: ”Mi-e imposibil sa-mi amintesc si sa inteleg cum am putut trai, din ce surse, toata toamna si toata iarna lui ’41-’42. Doar lucruri fara legatura, nefiresti N-aveam unde dormi, era lapovita prin tot Bucurestiul, si umblam fara oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toata ziua si toata noaptea.” Uneori mai tragea la fratele sau Nila, intr-o mansarda minuscula unde”ramanea pierdut ceasuri intregi, cu coatele sub ceafa”.