Octombrie 2017

1.Introducere.........................................................................3

2.Limba engleză - limba afacerilor internaţionale......4

3.Diferenţele culturale a scrisorii internaţionale........8

4.Forma - cîteva elemente ce ţin de formă....................9

5.Stilul scrisorii internaţionale.......................................11

6.Concluzia...........................................................................15

7.Bibliografia.......................................................................16

Cuprins

În orice ţară cu tradiţie în dezvoltarea comerţului corespondenţa este o componentă esenţială a relaţiilor publice ale diferitelor agenţii economice.

Scrisoarea reprezintă întreprinderea însăşi în faţa corespondenţilor. Aspectul scrisorii, valoarea, prezentarea argumentelor şi stilul trebuie să concureze la influenţarea favorabilă a destinatarului.

1.Introducere

2.Limba engleză - limba afacerilor internaţionale

În zilele noastre limba engleză este limba afacerilor internaţionale; tot mai mulţi europeni vorbesc limba engleză, aceasta luând locul limbii franceze şi germane. ,,Engleza este destinată să devină limbă universală în următoarele secole, cu o răspândire mai mare decât a latinei în trecut sau decât a francezei astăzi” – aceste cuvinte, rostite în 1780 de unul din întemeietorii Statelor Unite ale Americii, s-au adeverit. Engleza a devenit limbă universală. Ea depăşeşte, datorită noilor tehnici de comunicare, noi graniţe. În ţările scandinave engleza este limba străină principală, la fel şi la germani. În Asia şi Africa engleza este limba oficială folosită în activităţi formale.

Cei care desfăşoară afaceri internaţionale trebuie să ştie să vorbească şi să scrie în limba engleză şi sunt probabil recunoscători pentru că există o limbă pe care o cunoaşte aproape orice om instruit.

Cunoştinţele de limbă engleză care sunt suficiente în vorbirea orală pentru a ne descurca, în ciuda stăpânirii nu tocmai perfecte a limbii, pot avea urmării neplăcute la corespondenţa în scris. Aici formulările neclare  pot să primejduiască buna desfăşurare a unei afaceri sau să împiedice încheierea unui contract important. În afară de aceasta mai este şi problema interlocutorului care, deşi vorbeşte aceeaşi limbă străină, poate să nu cunoască la fel de bine, să nu poată scrie în acea limbă sau, datorită diferenţelor culturale multiple, să nu înţeleagă acelaşi lucru prin aceleaşi cuvinte.Comunicarea în scris, nebeneficiind de avantajele limbajelor non-verbale şi de cel al feed back-ului imediat, este mult mai susceptibilă de efecte negative ale diferenţelor interculturale. 

De aceea, cel ce scrie în limba engleză şi/sau într-o altă limbă străină trebuie să aibă în vedere două aspecte: diferenţele de limbă şi diferenţele culturale.

Pentru a reduce, sub aspect lingvistic, posibile surse de distorsionare a mesajelor în comunicarea internaţională, se recomandă folosirea cât mai rar a verbelor compuse şi a cuvintelor derivate din specificul cultural. În locul tuturor acestor cuvinte sau grupuri de cuvinte care pot produce confuzie celor care nu au engleza

ca limbă maternă, dar care o folosesc ca limbă a businessului, trebuie folosite cuvinte echivalente care să fie uşor de găsit în dicţionare. De aceea, trebuie avut în permanenţă în vedere că, pentru o scriere eficientă, nu este suficientă cunoaşterea limbii în care se scrie, ci şi a culturii a cărei componentă este, a ,,limbajului gândirii” celui cu care se comunică.

3.Diferenţele culturale a scrisorii internaţionale

Diferenţele culturale se oglindesc în scriere sub următoarele aspecte:

Forma

Stilul

4.Forma – câteva elemente care ţin de formă:

- formatul – francezii folosesc formatul cu paragrafe indentate şi foarte rar forma bloc. Adresa interioară o scriu în partea dreaptă, urmată (uneori) de iniţialele secretarei şi ale celui care a scris scrisoarea (la americani şi britanici aceste iniţiale apar la sfârşitul scrisorii – la noi la fel);

- modul de a scrie data – americanii scriu luna/ziua/anul; modul european este ziua/luna/ anul; modul standard internaţional este anul/ luna/ ziua;

- modul de a scrie ora – modul american foloseşte ciclul de 2x12 ore, iar modul european ciclul de 24 ore, astfel, de exemplul, 5 pm de la americani devine 17 la europeni;