”Fară echilibru,

o viață nu mai merită efortul.”

(Olen Steinhauer)

Parabola despre echilibrul moral

Era odată un ţăran chinez, foarte sărac, dar deştept. El îşi lucra din greu pământul împreună cu fiul său. Într-o zi fiul îi spuse:

– Tată, ce ghinion, calul nu a venit la muncă astăzi.

– Pentru ce numeşti asta ghinion? răspunse tatăl. Să vedem ce ne aduce ziua de mâine.

După câteva zile calul reveni însoţit de o minunată iapă sălbatică.

– Tată, ce noroc pe noi! exclamă fiul. Calul nostru ne-a mai adus un ajutor.

– De ce numeşti tu asta noroc? răspunse tatăl. Să aşteptăm să vedem ce ne aduce ziua de mâine.

Câteva zile mai târziu, fiul vru să încalece calul cel nou, dar acesta, neobişnuit cu asta, se împotrivi şi-l trânti la pământ.

Fiul îşi rupse un picior.

– Tată, ce ghinion! Mi-am rupt piciorul!

– De ce numeşti asta ghinion? Să vedem ce ne aduce ziua de mâine!

Băiatul nu era convins de filozofia tatălui şi plângea în patul său. Câteva zile mai târziu, trecură prin sat trimişi ai regelui în căutare de tineri pe care să-i ducă la război. În casa bătrânului ţăran văzură doar un tânăr cu piciorul rupt şi îl lăsară în pace.