Arma nucleară (sau Bomba nucleară) este un dispozitiv ce eliberează într-o manieră explozivă energia nucleară produsă de o reacție în lanț de fisiune sau fisiune/ fuziune.

Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii unui număr mare de oameni și distrugerii structurilor construite de om, respectiv a biosferei în general.

Bomba Ţarului, cea mai puternică armă nucleară testată de om, a avut mai mult un rol propagandistic, având în vedere că ea a fost folosită doar în scop demonstrativ. Motivul dezvoltării acestei arme nucleare atât de puternice, care avea o forţă de distrugere echivalentă a 50 megatone de dinamită, era de a descuraja un eventual atac nuclear din parte SUA.

Trebuie să ţinem cont de faptul că la începutul anilor ’60, URSS era încă departe de paritatea nucleară cu SUA . Până la mijocul anilor’60, arsenalul nuclear al Statelor Unite a atins vârful dezvoltării cu cele 30000 de focoase nucleare americane. Într-un scenariu de război nuclear limitat, SUA ar fi putut câştiga datorită faptului că putea iniţia mai multe contralovituri nucleare. URSS va ajunge să deţină paritatea nucleară cu SUA abia la începutul anilor’70 în schimbul unor mari sacrificii financiare care au împovărat şi mai mult economia sovietică.

Bomba a fost lansată dintr-un bombardier Tu-95V special modificat pentru a o putea transporta și acoperit pentru protecție cu o vopsea specială reflectorizantă. A fost lansată de la altitudinea de 10500 m și a detonat la 4000 m deasupra solului la 188 secunde de la lansare. Pentru a-i încetini căderea s-a folosit o parașută de 800 kg, dând astfel timp avionului să se îndepărteze suficient (45 km). Comandantul misiunii și totodată pilotul bombardierului strategic a fost maiorul Andrei Durnovțev, ulterior ridicat la gradul de locotenent colonel și făcut erou al URSS. Un al doilea avion de tip Tu-16 a observat și înregistrat testul.

is for

is for

is for

is for

is for

is for

is for

is for