O iluzie este o denaturare a simțurilor, dezvăluind modul în care creierul uman organizează în mod normal și interpretează stimuli senzoriali. Deși iluziile denaturează realitatea, ele sunt, în general împărtășite de majoritatea oamenilor.

Iluziile pot să apară pentru oricare dintre simțurile umane, dar iluziile vizuale (iluzii optice) sunt cele mai cunoscute și înțelese. Accentul pus pe iluziile vizuale apare deoarece văzul domină de multe ori celelalte simțuri. 

Iluziile sunt de patru tipuri:optice,tactile,temporale,auditive.

Iluzie optica

O iluzie optică se caracterizează prin perceperea vizuală de imagini, care sunt înșelătoare sau care induc în eroare. Prin urmare, informațiile aduse de ochi sunt procesate de către creier pentru a crea aparent o percepție care nu corespunde cu măsurarea fizică a sursei stimul. Există iluzii fiziologice care apar în mod natural și iluzii cognitive

Iluzii fiziologice

Acestea sunt un fel de imagini remanente datorate unor puternice, contrastante alternanțe de luminozitate, de culoare, de mișcare etc. care produc o puternică stimulare a zonei optice cerebrale.

Iluzii cognitive

Aceste iluzii apar la interacțiunea diverselor idei predefinite privind lumea exterioară și care conduc la așa-numita "deducție inconștientă". Sunt cele mai interesante și mai bine cunoscute. Nu au o cauză fiziologică, acționează la nivelul interpretării vizuale, al ipotezelor preconcepute. Au fost studiate în secolul al XIX-lea de către Hermann Helmholtz.

Iluziile cognitive se împart în:

• Iluzii de ambiguitate: Imaginile obiectelor suferă schimbări semnificative de aspect. Putem admite mai multe interpretări ale imaginii: "cubul lui Necker", "vaza lui Rubin", "iepurele-rața"Iluzii de distorsionare: "peretele de cafenea", "iluzia Müller-Lyer".
• Iluzii paradoxale: "triunghiul Penrose", "scările imposibile", "cascada".

Iluzii fictive: produse de halucinații.

Iluzie auditiva

O iluzie auditivă este o iluzie legată de auz asemănătoare cu o iluzie optică: ascultătorul aude sunete care nu sunt generate de stimuli sau sunete „imposibile”. Pe scurt, iluziile audio evidențiază zonele în care urechea umană și creierul, ca instrumente organice temporare, diferă de receptorii audio perfecți (în mai bine sau în mai rău). Un exemplu de iluzie auditivă este tonul lui Shepard.

Iluzie temporală

O iluzie temporală este o distorsiune în percepția timpului, care apare atunci când intervalul de timp dintre două sau mai multe evenimente este foarte îngust (de obicei mai puțin de o secundă). În astfel de cazuri, o persoană poate percepe momentan timpul ca încetinind, oprindu-se, accelerând sau mergând înapoi.

Iluziile pot apărea și în cazul altor simțuri, inclusiv pentru cei implicați în perceperea alimentelor. S-a demonstrat că atât sunetul,cât și pipăitul influențează percepția prospețimii produselor alimentare. S-a descoperit, de asemenea, că, chiar dacă o parte a receptorilor de gust de pe limbă s-au deteriorat, iluzia gustului ar putea fi produsă prin stimularea tactilă.