A fost odata un baietel care s-a nascut in anul 1355 pe nume Mircea.

Fiind fiul lui Radu I, Domn al Tarii Romanesti, Mircea era un baietel tare nazdravan, cu ochii negrii ca pana corbului si parul ca ciocolata cu lapte.

Era tare indragit de oamenii de la curte.

Cum anii treceau Mircea deveni un flacau inalt, sprinte si oaches care manuia sabia cu o iscusinta rar intalnita.

Dar cele mai bune calitati au fost diplomatia organizarea si agerimea.

Lucruri pe care le-a aratat in anii 1386-1394 si 1397-1418, cand a carmuit Tara Romaneasca.

De aceea dusmanii l-au laudat ca fiind cel mai viteaz si cel mai ager dintre Principi Crestini.

La lupta de la Dunare, lupta cu sultanul Baiazid Fulgerul, Voda pornind la lupta a dat porunca:

-Toti barbatii sa se pregateasca de oaste!

-Fiecare sa aiba cal, tolba plina cu sageti, sulita, ghioaga si scut!

-Veniti cu totii la locul de adunare a ostirii! -Asupra tarii vine mare primejdie otomana!

-LA LUPTA!!! ostenii mei!

Strangand ostirea si plecand pe drumul care ducea la batalia cu oastea otomana, Mircea isi spunea rugaciunile pentru ocrotirea oamenilor lui.

Toti s-au lasat toate treburile si s-au pregatiti, fierarii au faurit sabii, lemnarii arcurii si suliti, scuturi si topoare ori sabii pentru ca fiecare trebuia sa fie echipat pentru marea batalie.

Oastea Otomana era cata frunza cata iarba, de aceea Mircea fiind in fruntea ostirii romanesti a indemnat pe toata lumea care se pricepe la lemn, sa faca cat mai multe sageti si suliti..."ca sa ii acoperim cu ele!" a spus Mircea.

Si cum Mircea se plimba printre oamenii lui a vazut cum copleau sagetile lui Voda, pentru ca asa le denumisera batranii.

Mirata le-a fost privirea cand a vazut ca pe o singura pereche de sagetii a incrustat initialele S si M. Si a dat povata:

-Pe astea sa le folosesti la mare primejdie.



La Rovine pe campul de lupta unde dusmanii erau de 10 ori mai multii de odata s-a intunecat cerul cu multimea sagetilor, iar apa si pamantul s-au inrosit.