Cetatea Soroca

Cetatea de la Soroca a fost înălțată de Ștefan cel Mare în ultimul sfert al secolului al XV-lea. O spune tradiția locală, care-i explică numele prin faptul că domnul a pus soroc (termen de clădire). Cetatea Soroca a fost înălțată împotriva cetelor tătare de pradă, care prin vadurile Nistrului, își croiau drum în Moldova. Soroca n-a fost o cetate mare, cu două rânduri de ziduri, ca Suceava,Cetatea Albă sau Hotin, ci o fortăreață mică, un castel pentru adăpostul unei străji de pază împotriva tătarilor. Cetatea Soroca este un monument istoric unic în arhitectura construcţiilor defensive ale Moldovei medievale.

Cetatea de piatră pe care o vedem azi a fost ridicată de un grup de zidari din Transilvania, conduşi de meşterul Iacob, care a şi lăsat o inscripţie în interiorul cetăţii: „a construit acest castel Iacob”. Înainte de cetatea de piatră a existat aici o cetate de lemn şi pământ, despre care se crede că, deşi a fost menţionată abia în 1499, ar fi fost construită mai înainte. Vestigii ale acestei fortificaţii de lemn au fost găsite în decursul săpăturilor arheologice din interiorul cetăţii.

Dimensiunile şi forma cetăţii Soroca sunt foarte importante pentru înţelegerea originii şi locului ei în sistemul de apărare al Moldovei medievale. 

Cetatea Soroca

Cetatea Hotin

Cetatea Hotin este o cetate localizată pe malul abrupt al Nistrului în orașul Hotin din regiunea Cernăuți. Ea se află situată la marginea de nord a orașului, pe o colină naturală aflată într-o mică depresiune înconjurată de o culme de dealuri.

Construcția actualei fortărețe a început în anul 1325, suferind îmbunătățiri majore în jurul anilor 1380 și 1460.

Fortăreața este o importantă atracție turistică a Ucrainei. În anul 2007, cetatea a fost declarată de statul ucrainean ca fiind una dintre cele șapte minuni ale Ucrainei. Este de asemenea o rezervație arhitecturală națională ucraineană din anul 2000.

Cetatea Tighina

Cetatea Tighina (redenumită de turci  Bender) este o cetate moldovenească din secolul XV, din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit-o din pământ și lemn – o palancă, pentru a apăra trecătoarea de tătari. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semicirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poală valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și diferite obiecte de uz casnic din secolele XV – XVI.