A fost odată ca niciodată...o primăvară frumoasă, cu o viață tihnită și plină de bucurii mici sau mai mari...sau o primăvară cu activitate intensă, muncă multă, copii gălăgioși în sala de clasă, veselie la sfârșitul zilei și îmbrățișări atunci când ne întâlneam. Indiferent cum ne-a fost această primăvară...nu am știut să ne bucurăm pe deplin de tot ce era în jurul nostru.

Această primăvară a fost întreruptă brusc de un virus care ne-a schimbat viața și ne-a pus în situația de a medita puțin la tot ce se întâmplă în jurul nostru, în viețile noastre, la priorități.

În cele din urmă, a trebuit să învățăm să comunicăm altfel cu cei din jur, să ne centrăm mai mult pe familiile noastre.

Primăvara noastră a continuat altfel...

Pe măsură ce trece timpul, primăvara își intră în drepturi și noi suntem tot mai departe de ea. Suntem nevoiți să stăm departe de sălile de clasă, se nasc în mintea noastră întrebări pe care nu am îndrăznit să ni le adresăm sau le-am ignorat până acum. Suntem bombardați cu informații de tot felul. E ciudată primăvara asta...

Nu ne mai place primăvara asta! Ne-am trezit forțați de împrejurări să stăm în case o perioadă lungă de timp, să ne mutăm activitățile în spațiul virtual.

Este un moft sau o necesitate să lucrăm în online? Știm să facem asta? Avem curaj să facem ceva nou, ceva despre care știm ceva dar nu l-am făcut niciodată?

Ne-am trezit fără glasuri de copii în jurul nostru, fără emoția fiecărei zile petrecută în sălile de clasă, fără să fim înconjurați de mânuțe calde și ochișori curioși.

O liniște apăsătoare uneori...

Soluția desfășurări de activități online a venit să ne trezească la o realitate crudă. Nevoia de a ține copiii conectați, de a le da ceva de lucru, de a-i ține ocupați și a le creea un cadru în care să țină legătura cu școala, grădinița ne-a pus pe noi, dascălii în fața unei provocări nemaiîntâlnite până acum. Fiecare folosea computerul în procesul instructiv educativ dar prea puțin sau deloc pentru activități online. 

Cursuri online pentru formare profesională cred că a făcut fiecare, cel puțin o data…dar în calitate de profesor la o clasă virtuală cu cei mici eu una nu am desfășurat. Grupurile claselor pe rețelele de socializare le-am folosit inițial pentru a face cu pași timizi activități. 

Mai timid sau nu, cu greșelile prezente la orice început de drum nou, ne-am făcut simțită prezența în viața micuților.

Cadrul didactic propunea activitățile pe grup și le explica pas cu pas iar părinții le făceau împreună cu cei mici. Părintele a devenit un partener fără de care aceste activități nu se pot desfășura cu cei mititei.

Desfășurarea activităților depinde în totalitate de părinte, de dispoziția acestuia, de programul lui, de deschiderea lui către ceea ce încearcă cadrul didactic să transmită și cel mai important: dacă are posibilitatea materială, tehnică să se conecteze la internet, dacă are un computer, o tabletă sau un smartphone.

România claselor virtuale, a activității educative desfășurate online este împărțită în două: cei care au acces la acest mod de educație și cei care nu au și nu vor avea niciodată.