Îmi amintesc,

Cum mi-apăruse atunci în faţă

Doi tineri, zâmbitori învăţători.

Şi mă gândesc cât  e de scurtă viaţa

Trăită-ntre copii şi între flori.

        E toamnă şi frunzele îşi dansează valsul înstrăinării, impunând atmosfera de melancolie şi vestind că încă o generaţie este în trecere. 

        În miez de toamnă, din corola timpului, palpitând se desprinde o suavă petală. E plină de sobră lumină şi ninge cu frunze de aramă peste mii de binecuvântate destine.

E sărbătoare...

         În armonia dansului frunzelor de toamnă,cu nostalgie, dragoste şi respect îi sărbătorim pe cei ce ne călăuzesc în procesul educaţional şi contribuie la formarea noastră ca  oameni- dragii noştri profesori. 

        E toamnă și Duminica sufletului Dumitale devine sărbătoare pentru toți. Chipul tău blând ce dăruiește înțelepciune ne cheamă spre acest lăcaș în care copiii vin și se duc, dansând valsul generațiilor.   

 În ochii tăi cei limpezi, stropiţi cu dor de carte

Stimat de mine-n veacuri, învăţător vei fi –

Izvor de-nţelepciune, o lume ne desparte

Dar dragostea de tine în veci nu va muri.

    Tu ţi-ai trăit o viaţă, citind a mele gânduri

    Pierdute-n geniu sumbru tu cărţi ai mai citit

    Eu ţie-ţi dăruiesc cu drag aceste rânduri,

    Citind pe faţa-ţi rece un vis neâmplinit

Tu mi-ai deschis n-odată a lumii mare poartă

Şi cunoscută lumea de mine-a fost curând,

Păcat că ai o viaţă, păcat că ai o soartă,

Dar nu-i păcat că anii ţi-ai petrecut muncind.

            Privesc spre tine parcă aş fi ceva ce simte,

            De toamnă rece ochii ţi s-au umplut cu ploi

            Şi-acum mi-e dor de tine, de sfatul tău cuminte,

            Lumina ta din suflet o vom purta mereu.

   În ziua asta aş dori

                       să fie numai soare

  Cu suflet cald să pot privi 

                       Măreaţa-ţi sărbătoare

  Şi truda să ţi-o răsplătesc

                       cu-a soarelui sclipire,

 Din frunza toamnei să-ţi doinesc

                      un cânt de fericire.

    Chipul copilăriei ni l-a înseninat imaginea unei stele căreia îi zicem Prima Învăţătoare. Ea rămâne pentru fiecare din noi, alături de mămica şi tăticul, Zâna înţeleaptă şi blândă a vârstei de Aur.