A fost odată ca niciodată, o țară a culorilor, un regat în care cerul era cel mai albastru, soarele era cel mai galben, iarba, cea mai verde, iar florile și copacii, cei mai colorați.

        Acest regat era condus de prințesa Ela, o fată foarte bună la suflet, cu părul buclat și galben ca grâul, cu buzele roșii ca macii și ochii mari și albaștri ca marea.

       Într-o zi, ea a observat că regatul începe să piardă din culoare și să devină tot mai cenușiu. Prințesa și-a dat seama că țara ei era în pericol și că ea era singura care o putea salva.

         Fără să mai stea pe gânduri, ea a pășit în lumea din spatele culorilor, pentru a afla de ce acestea au început să pălească.

        Dintr-o dată, Ela s-a trezit într-o lume       înfricoșătoare. Aici animalele nu erau  prietenoase, copacii răutăcioși o descurajau, florile îi spuneau să se întoarcă acasă, iar insectele o atacau din toate părțile. Atunci și-a dat seama că se afla în Pădurea Primejdioasă, despre care auzise de la bunicul ei. 

      Tot de la bunicul ei auzise și că leacul pentru această lume rea era încrederea în puterea binelui. Cu arma bunătății ei, a reușit să învingă toate aceste creaturi și să își continue drumul.

      Mergând mai departe a ajuns lângă un castel păzit de Lăcusta uriașă și marele gândac de Colorado, doi monștri dăunători. Știa că, fără să îi învingă, nu putea să treacă mai departe de castel. Pentru că era bună la suflet, s-a gândit că, în loc să îi omoare, mai bine transformă cele două dăunătoare într-un greieraș căntăreț și o buburuză roșie și drăgălașă.

     În continuare a ajuns în Tărâmul Fanteziei, unde tot ce îți dorești pare că s-a împlinit, oprindu-te astfel din drumul tău către adevărata îndeplinire a visurilor tale. Și-a dat seama că ceea ce vedea nu este regatul ei, după florile-curcubeu care aici erau pretutindeni, dar de fapt ele existau numai în imaginația ei.