Luna decembrie. Ninsoare și ger. 

     Un grup de copiii, respectiv Maria, Tudor, Mihai și Alex, se hotărăsc să își petreacă vacanța de Crăciun împreună.

     Unul dintre părinți i-a dus la o cabană la munte. Toți copiii cântau colinde, își pregăteau camerele, care mai de care mai frumoase, mai viu colorate... Cam toți copiii cred că Moș Crăciun nu există. Dar povestea noastră o să vă demonstreze altceva.

      Grupul de prieteni era deja pe drum, în mașina tatălui Mariei și cântau colinde. Dar aici avem o mică problemă... în mintea unora dintre copii, Moș Crăciun nu exista. O parte din grup încerca de ani de zile să își facă prietenii să creadă, dar nu reușeau acest lucru.

       Ajunși la cabană, copiii descoperă  un derdeluș cu o înălțime destul de mare. Normal, primul gând era să se dea pe gheața alunecoasă. 

       După ce s-au jucat o vreme, și-au amintit că mai sunt doar două zile până la ajunul Crăciunului.       

       Cei care credeau în Moș Crăciun s-au gândit să îi pregătească o farfurie cu fursecuri și o cană de lapte cald pe care să le lase în pragul ușii de la intrarea în cabană.

       Însă, a doua zi, s-au trezit și s-au grăbit să se îmbrace pentru a se duce cât mai repede la pârtia de schiat. Nu au văzut că Alabaster Snowball le adusese câte ceva.

      Ajunși pe pârtie și-au dat seama că nu au chef să schieze, ci să se dea cu săniuța. S-au distrat de minune și mai ales au avut parte de o vreme extraordinară.