Gaius Iulius Caesar Augustus (23 septembrie 63 î.Hr. – d. 19 august 14 d.Hr.) este considerat primul împărat al Imperiului Roman, pe care îl conduce singur din 27 î.Hr. până la moartea sa din anul 14 d.Hr.

Datorită faptului că a purtat mai multe nume, istoricii au convenit să-l numească Octavius când se referă la evenimentele din 63 şi 44 î.Hr., Octavian (sau Octavianus) când se referă la evenimentele dintre anii 44 şi 27 î.Hr., şi Augustus când este vorba de întâmplările de după 27 î.Hr.

Caius Octavius s-a născut într-o familie bogată stabilită de multă vreme la Velitrae (Velletri).Mama lui Caius Octavius, Atia, era fiica Iuliei, sora lui Iulius Caesar, care avea să-l lanseze pe tânărul Octavius în viaţa publică. La 12 ani şi-a făcut debutul ţinând discursul funebru la moartea bunicii sale, Iulia. Trei sau patru ani mai târziu, a primit râvnita calitate de membru al colegiului marilor preoţi

În anul 46 î.Hr. a stat alături de Caesar, pe atunci dictator, în procesiunea triumfală de după victoria din Africa asupra oponenţilor din războiul civil şi, un an mai târziu, în ciuda sănătăţii precare, s-a alăturat dictatorului în Spania.Revenit în Italia, a aflat că fusese desemnat de Caesar prin testament ca principal moştenitor.

Nu a fost un mare lider militar, dar a avut modestia s-o recunoască. S-a bazat pe Marcus Agrippa, care a comandat flota la Actium. Domnia sa e presărată cu victorii notabile, cea mai importantă fiind cucerirea Egiptului, care a ajuns grânarul Romei.A repurtat o victorie diplomatică în 20 î.Hr., când a recuperat steagurile legiunilor romane, capturate de parți în timpul dezastruoasei bătălii de la Carrhae din anul 53 î.Hr. S-a preocupat de întărirea frontierelor.

La est, deșertul sirian și fluviul Eufrat formau o graniță naturală. La nord, unde în urma războaielor lui Caesar, se stabilise o graniță naturală de-a lungul Rinului. Augustus a împins frontiera balcanică până la Dunăre .L-a așezat pe fiul său vitreg, Drusus, în fruntea legiunilor de la Rin,

poruncindu-i să avanseze până la Elba. După moartea lui Drusus, comanda a fost transferată lui Tiberius, continuând până în anul 4