Sfântul şi Dreptul Simeon (sec. I) – Este unul dintre cei 70 de înţelepţi care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului.

       Când au ajuns cu tâlcuirea la capitolul al VII-lea, versetul 14 din cartea Prorocului Isaia, unde scrie „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuil”, bătrânul Simeon s-a îndoit în inima sa, zicând că nu este cu putinţă ca o fecioară să nască şi, luând cuţitul, a vrut să şteargă aceste cuvinte.

           În clipa aceea, a fost oprit de îngerul Domnului care i-a spus: „Nu fi necredincios în cele scrise, a căror împlinire tu însuţi o vei vedea, pentru că nu vei vedea moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce Se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul”.

            Dând crezare cuvintelor îngereşti, Simeon a aşteptat venirea lui Hristos în lume.

         La 40 de zile după naştere, Pruncul Iisus a fost adus la templu din Ierusalim de Fecioara Maria şi Dreptul Iosif, după obiceiul Legii vechi.

        Atunci, Sfântul Simeon, îndemnat de Duhul Sfânt, a luat în mâini pe Domnul şi a zis: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta“.

        Tradiţia spune că dreptul Simeon a murit la vârsta de 360 de ani. Sfintele sale moaşte au fost aduse în Constantinopol în vremea împăratului Justin cel Mic (565-578) şi aşezate în Biserica Halcopratiei.

Bibliografie:

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Biblia_ebraic%C4%83#/media/Fi%C8%99i er:Entire_Tanakh_scroll_set.png

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_%C8%99i_Dreptul_Simeon #/media/Fi%C8%99ier:Jos%C3%A9_de_Ribera_045.jpg