SFÂNTUL IOAN IACOB

          S-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, azi, județul Botoșani, într-o familie de ţărani credincioşi, fiind singurul copil al părinţilor Maxim și Ecaterina Iacob. 

              Primește la botez  numele de Ilie.  Pe când avea șase luni rămâne orfan de mamă,  fiind crescut de bunica, Maria Iacob, iar doi ani mai târziu rămâne orfan și de tată.

Date biografice:

Anii de școală

         Școala primară o face în satul natal,  gimnaziul la Lipcani-Hotin, iar liceul în Cernăuți, fiind declarat cel mai bun elev din școală.                    Rudele insistă să urmeze Facultatea de Teologie din Cernăuți și să devină preot, dar el,  dorea un lucru mai măreț, călugăria, cerând  în rugăciune ajutorul lui Dumnezeu.

Viața de călugăr

    Simțindu-se atras de viața monahală, se călugărește la Mănăstirea Neamț, primind numele de Ioan.

         Dornic  de-a se nevoi ca pustnic, vizitează Țara Sfântă, retrăgându-se în obştea Mănăstirii Sfântul Sava, din pustiul Iordanului.

     Prima ascultare în obștea Mănăstirii Sfântul Sava, a fost cea de paraclisier.                   

         Cunoscând foarte bine limba greacă, traduce diferite cărți de cult.

       Compune   poezii pe care le  va împărți pelerinilor români veniți să se închine la Mormântul Domnului. 

       În noiembrie 1952, se retrage împreună cu ucenicul său, Ioanichie la mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, iar un an mai târziu, se retrage într-o peșteră din apropiere. 

Peștera în care a viețuit

  La peșteră se ajungea pe o scară înaltă; nu primea pe nimeni, comunica cu cei din exterior prin intermediul ucenicului său.

Mânca o dată în zi, pesmeţi, măsline şi bea puţină apă. Noaptea dormea câteva ore, pe o scândură.