Nucleul întregii credințe creștine este Iisus Hristos, Mesia (Unsul Domnului), Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume.

Primele comunități creștine au apărut în primul secol după Hristos.

Creștinismul, religia întemeiată pe iubirea lui Dumnezeu, a aproapelui și pe virtuțile morale, a avut parte de un mare succes în inimile oamenilor din vremea aceea, oameni atât de chinuiți de tot felul de lupte sociale. El a adus oamenilor vestea cea bună a Împărăției Cerurilor.

Creștinismul a apărut ca o salvare, pentru că el a venit și a dat sens suferinței omenești.

Din perspectivă creștină, suferința  poate fi asemănată cu șlefuirea unui diamant, cu cât răbdăm suferința în taina inimii noastre, cu atât strălucirea va fi mai mare în Împărăția lui Dumnezeu.  

Creștinii primelor veacuri au fost foarte prigoniți/ chinuiți.  Religia creștină a fost vreme de mai bine de 300 de ani o religie ilegală sau ilicită. De aceea, cei care erau descoperiți că sunt creștini și se închină lui Hristos, erau uciși.

Astfel, creștinii erau nevoiți să se adune pe ascuns pentru a se ruga, iar bisericile lor erau locuri secrete, sub formă de galerii sau catacombe. Toate aceste piedici nu puteau să îi facă pe creștinii primelor secole să își piardă credința. Chiar dimpotrivă, se adunau în fiecare zi la rugăciune și oficiau zilnic Sfânta Liturghie și se împărtășeau zilnic. 

De asemenea erau nevoiți să comunice între ei prin tot felul de metode și coduri secrete.

Peștele a devenit astfel simbolul creștinismului primelor veacuri.

(IHTIS, pește în limba greacă, cuprinde literele inițiale din sintagma ”Iisus Hristos, Mântuitorul”)

Primii creștini aveau totul la comun. Bunurile fiecăruia erau ale tuturor, împărțeau totul în mod egal, ca într-o familie și erau preocupați  ca învățătura creștină să  ajungă la mintea și inima omului, așa cum o lăsase Mântuitorul, dreaptă și adevărată.