Viața Sfintei Fecioare Maria

  La 21 noiembrie a fiecărui an Biserica Ortodoxă cinsteşte Intrarea la templu a Maicii Domnului. Aceasta este o sărbătoare   legată de viaţa Maicii Domnului, cinstită de creştini pentru curăţenia ei şi pentru că a făcut posibilă împăcarea omului cu Dumnezeu prin naşterea Mântuitorului Iisus Hristos.

     Dar înainte de a afla mai multe despre această sărbătoare se cuvine să aflăm mai multe despre viaţa Sfintei Fecioare Maria.

. Ea a avut ca părinţi pe Ioachim şi Ana, doi oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, dar care deşi erau bătrâni, nu aveau copii. Cum ei erau bogaţi, se spune că la toate sărbătorile luau două părţi din averea lor şi una o dădeau săracilor, iar pe cealaltă o dădeau Bisericii. Pentru că în vremea aceea familiile care nu aveau copii erau considerate blestemate de Dumnezeu, darurile lor nu au mai fost primite la Biserică, iar la o mare sărbătoare Ioachim a plecat în pustiu să se roage foarte supărat fiind de acest lucru.

În acelaşi timp se ruga şi Ana la Dumnezeu pentru ca Stăpânul tuturor să le dea un copil, promiţând că acel copil dăruit de Dumnezeu îl vor duce la Templu

Fiind ascultată rugăciunea lor, a fost trimis la ei un înger să li se vestească naşterea unui copil. Ioachim şi Ana au avut o fetiţă pe care au numit-o Maria (nume care înseamnă „cea plăcută, împărăteasă, doamnă”).

Fetiţa creştea şi se făcea tot mai frumoasă şi mai înţeleaptă. Dar, când ea a împlinit vârsta de 3 ani părinţii ei, pentru a ţine promisiunea făcută lui Dumnezeu, au dus-o la Templul din Ierusalim. 

Atunci era obiceiul ca fetele care erau duse la Templu să fie conduse până acolo de tinere care ţineau făclii aprinse în mâini. Aşa a fost şi cu Fecioara Maria. Dar ea a avut parte de o primire specială pentru că a fost întâmpinată de mai marele preoţilor din vremea aceea (arhiereul  Zaharia). Acestuia îi descoperise Dumnezeu că acea fetiţă îl va naşte pe Mântuitorul   cel atât de aşteptat de oamenii din vremea aceea. Arhiereul a luat-o în braţe pe fetiţă şi a dus-o în încăperea cea mai sfântă din Templu (Sfânta Sfintelor se numea), unde fetiţa a petrecut multă vreme de atunci înainte, rugându-se.

La Templu Maria ajuta la treburile care se făceau acolo, dar se şi ruga. Aşa şi-a dus viaţa până la vârsta de 15 ani când a trebuit să plece.

Pentru că nu mai trăiau părinţii ei şi pentru că Maria hotărâse să ducă o viaţă curată, ea a fost încredinţată unui bărbat bătrân, pe nume Iosif, o rudă de a ei, care trebuia să îi poarte de grijă. Acesta locuia la Nazaret, iar Maria a rămas în casa lui. 

Tot aici se afla când a primit de la Îngerul Gavril vestea că îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Îngerul i s-a adresat ei într-un mod special „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”(Luca 1,28). Dar Maria, auzind forma de adresare a îngerului nu ştia ce să creadă, însă vestitorul a continuat: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.  Si iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.  Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.  Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit ”(Luca 1,30-33).

Însă Maria ştia că a dus o viaţă curată şi avea de gând să ducă o viaţă la fel de curată în continuare şi de aceea l-a întrebat pe înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? ”(Luca 1, 34), iar îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”(Luca 1,35). Maria atunci nu a mai spus decât: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău”(Luca 1,38), iar îngerul a plecat.